Justinian Teculescu (1865-1932) este o personalitate proeminentă a Covasnei, deși toată activitatea și-a desfășurat-o departe de locurile natale pe care le-a îndrăgit atât de mult.
Ioan Teculescu – numele de botez al Episcopului Justinian Teculescu – s-a născut la 1 noiembrie 1865 – în Voinești-Covasna, actualul județ Covasna. Părinţii, mocanii oieri Matei şi Paraschiva Teacă, născută Popică, sunt binecuvântaţi de Dumnezeu cu zece copii. Ca orice copil de la ţară, Ioan Teculescu îşi începe studiile la școala primară confesională din localitatea natală (1872–1877), continuându-și studiile la Braşov (1877–1885). Cu ajutorul material a doi unchi providenţiali, tânărul Ioan Teculescu se îndreaptă spre învăţătură, spre lume.
Între anii 1901–1922, este protopop de Alba Iulia. În cei 22 de ani, petrecuţi în scaunul de protopop al Alba Iuliei, Ioan Teculescu reuşeşte să fie cel mai distins şi cel mai activ dintre toţi protopopii Mitropoliei Ardealului, precum şi „unul dintre cei mai însufleţiţi luptători şi apărători ai românismului”. Ca protopop, a dezvoltat o activitate excepţional de bogată şi de vrednică pe tărâm bisericesc, şcolar şi naţional. Călătorea de obicei călare prin cele 46 de comune ale protopopiatului său, îndemnând şi stăruind, fără încetare şi fără osteneală, să se repare şi să se zidească din nou şcoli şi biserici. Sfinţea aceste lăcaşuri de credinţă şi de lumină, apoi participa la serbările ce urmau. Acestea erau ocazii de luminare, de înfierbântare şi de oţelire a sufletului păstorilor săi, pentru lupta de rezistenţă dârză, „în care poporul românesc era angajat de politica de maghiarizare cu orice preţ şi prin orice mijloace, pe care statul maghiar o practică cu sistem şi perseverenţă demonică”. Protopopul Bălgradului devine „unul din acei preoţi cu crucea-n frunte“ cântaţi de Andrei Mureşanu în poezia sa Un răsunet, devenit imn naţional. Crescuse atât de mult în respectul şi dragostea poporului pe care-l păstorea, „încât la un semn al său, schimbând crucea în sabie, ar fi putut dispune cum vroia de populaţia celor 46 de sate, pe care reuşise s-o captiveze şi s-o stăpânească cu puterea de foc a cuvântului său cald şi sincer”.
Sursa: Textul este preluat din articolul doamnei profesoare Luminița Cornea, publicat in revista http://limbaromana.org/
Continuarea: http://limbaromana.org/blog/2015/09/episcopul-justinian-teculescu-1865-1932-personalitate-a-covasnei/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu