Făceam câte două-trei focuri, că umbla ursu-n prostie...

Din amintirile lui nea Țică Lazăr:

Verso: Amintire din etănie
Anul 1962
Vătaf la mânzări
Ţică Lazăr

Verso: Amintire din anul 1966
cand eram de 20 de ani
Ţică Lazăr

Verso: Amintire de la Codlea, 1965

Ploua cu găleata... stăteai lângă câte-un fag, până nu mai puteai, că nu erau nici brazi, nu puteai să faci târla mereu unde-s brazi. O făceai cum îți venea bine, în jurul golulului. Când oboseai, rupeai cetină și mai stăteai pe ea, până te lua apa de jos. Te sculai, iară stăteai în băț, iar puneai gluga dedesubt. Când am găsit prima dată sac de naylon, atunci am fost și eu director- l-am pus peste glugă, nu mai intre apa. La muls, legai naylon peste genunchi, ca să nu te uzi, parcă erai...

Cojeam brad, făceam apărătoare. O întindeai și te băgai sub ea. Că nu știi de ce naiba te dor ghenunchii acum...

Umbla ursul... Făceam focuri, ne băgam în pădure cu oile. Făceam câte două-trei focuri, că umbla ursu-n prostie. Și făceam tăciuni- lemne lungi de juma’ de metru, băgate tot câte puțin în foc. Când venea ursul, cu tăciunele după el, că lanternă-ioc. Vânturai tăciunele și se mai stingea, fugeai înapoi la foc, luai altul... Ascuțeam tăciunele la capăt, să fie îndemânatic. Acuma au lanterne de vezi până la un km.

Câinii mâncau puțin, că erau zgârciți ciobanii, mai prindeau și câte ceva prin pădure (atunci era vânat mult, nu ca acuma); mămăligă, mălai rău câteodată, zăr (dar nici d-ăla, că să mânce porcii)

Sursa foto: din arhiva personală a d-lui Ioan Lazăr, prin bunăvoința nepotului dumnealui, Vlad Zărnescu

Alte amintiri din tinerețea lui nea Țică Lazăr, aici: http://covasna-voinesti.blogspot.ro/2016/04/il-chema-negru.html