Înzestrat cu puțină
știință de carte, în trecut, ciobanul avea capacitatea de a putea deosebi
fiecare oaie de cârd; era veterinar, meteorolog, cunoștea harta cerului,
adeseori era cunoscut ca având înzestrări oculte, știa să ferece gura lupului
care le pricinuia pagube, știa să alunge vraja care lua mana laptelui, cunoștea
calendarul naturii, știa să respecte datinile creștine, cunoscută fiind
povestea despre dezamăgirea țiganului ajuns vinerea la stână și tratat cu
mâncare de post.
Ospitalitatea
ciobanului este cuprinsă și în colindele de Crăciun: „Dumnezeu și Sânt Ioan
coborât-au pe pământ/ sălaș au primit și mâncare/ le-au dat doi ciobănei, cu o
turmă de miei...”; „Trei păstori...”; „În coliba păstorească vrut-a Domnul să
se nască fiul său cel sfânt, nouă pe pământ...” ș.a.
Inspirat este și
fragmentul din cântec „Nu uita că ești român/ Că tatăl tău a fost cioban...”
Pentru ce a însemnat ciobanul în perpetuarea tradițiilor străbune ar fi trebuit
demult ridicată pe un pisc înalt, cioplită în stâncă, efigia (ori statuia)
vajnicului și legendarului păstor.
Sursa foto: Tudor Papuc, Voineștii Covasnei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu