Aurel Hulpoi s-a născut la 12 aprilie 1926, în
Breţcu, din părinţii Gheorghe Hulpoi şi Paraschiva, născută Fenechiu. A urmat
şcoala primară în Breţcu. Rămas orfan de tată de la vârsta de trei ani, după
cedarea Ardealului prin Dictatul de la
Viena, a fost nevoit să ia drumul pribegiei la vârsta de 14
ani. A urmat cursurile Şcolii normale, la Cristurul-Secuiesc,
la Galaţi,
Chişinău şi Tg. Mureş, obţinând diploma de învăţător în anul 1948, fiind
declarat reuşit al optulea pe centru de examen. După satisfacerea stagiului
militar, şi-a început cariera didactică, în mai 1951, la şcoala din Zăbala,
unde a funcţionat ca învăţător până în 1954, doi ani fiind şi directorul
şcolii.
Timp de 32 de ani, din 1954 până la pensionare, în
1986, a
fost profesor şi director la Şcoala din Covasna – Voineşti. Diploma de profesor
de Istorie – Geografie a obţinut-o în 1970, în urma absolvirii Facultăţii de
profil din Craiova. În toţi aceşti ani, la bine şi la greu, a avut-o alături pe
soţia sa, învăţătoarea Aurelia, născută Dobros (fiica învăţătorului Nicolae
Dobros) şi pe copiii lor, Vasile şi Mirela. Portretul dascălului Aurel Hulpoi
cuprinde trăsături morale precum, competenţa, exigenţa, tact pedagogic,
dăruire.
Călăuzit de ideea că omul sfinţeşte locul, a scris o filă însemnată în istoria şcolii
din Voineşti. A construit două clădiri noi cu 12 săli de clasă şi le-a
modernizat pe cele existente, în principal cu contribuţia părinţilor, prin
cunoscuta „muncă patriotică”. A
organizat ateliere – şcoală, expoziţii cu lucrările realizate de elevi
(inclusiv costume populare cusute de aceştia), muzeul de istorie şi etnografie
locală din cadrul şcolii (îmbogăţit cu obiecte rezultate din săpăturile de la
cetatea dacică), concursuri pe teme de istorie şi geografie, excursii, tabere
de copii şi multe altele. A reuşit să formeze un colectiv didactic puternic,
compus din 30-40 de învăţători şi profesori, a căror competenţă s-a concretizat
în rezultatele obţinute de elevi la concursurile şi olimpiadele şcolare şi la
examenele de admitere la liceele teoretice, pedagogice, sanitare, industriale
şi la şcolile profesionale. În toţi aceşti ani, şcoala din Voineşti era
recunoscută ca una din cele mai bune şcoli din zonă, fiind numită de Institutul
de Ştiinţe Pedagogice din Bucureşti „şcoală etalon”, iar directorul ei desemnat
membru în Consiliu pentru învăţământul primar-gimnazial din cadrul Ministerului
Învăţământului, metodist în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna,
participant activ la diferite inspecţii şcolare şi schimburi de experienţă.
Acum, privind retrospectiv, unul din motivele de
mare satisfacţie al profesorului Hulpoi şi al colegilor săi, este faptul că la „citirea catalogului” răspund prezent
foştii elevi, astăzi oameni de ispravă, fie că sunt agricultori, muncitori,
funcţionari sau medici, ingineri, profesori, jurişti, economişti, unii dintre
ei oameni cu importante rosturi în viaţa publică locală şi naţională.
Activitatea de dascăl a profesorului Aurel-Vasile
Hulpoi s-a completat în mod fericit cu munca sa plină de pasiune pe tărâm
cultural-artistic, publicistic, ştiinţific şi civic. Iubitor al folclorului şi
tradiţiilor româneşti din curbura Carpaţilor, el se numără printre iniţiatorii
cunoscutei manifestări păstoreşti din Covasna, „Nedeia mocănească – Sântilia”, organizată în forma actuală din
vara anului 1972, a
formaţiilor de fluieraşi, de dansuri populare româneşti, corale sau de montaje
literar-muzicale din cadrul căminului cultural, cu care a obţinut numeroase
premii I, II şi III, pe ţară.
Tot pentru păstrarea obiceiurilor păstoreşti ale
mocanilor şi a tradiţiilor locale, a organizat şezători folclorice, serbări
şcolare, mersul cu pluguşorul ş.a. Începând cu anul 1972, în ziarul „Cuvântul nou”, a publicat pagini
întregi de folclor local cu titlul „Cu cât cânt, cu atâta sunt”, „Baladă –
cântec mândru strămoşesc”, „Datini de nuntă”. A condus, din 1972, subredacţia
din Covasna a publicaţiei „Cuvântul nou”, dar a mai colaborat la
revistele cu apariţie naţională „Flacăra” şi „Orizonturi”.
La sesiuni de comunicări ştiinţifice şi
simpozioane, la
Universitatea Populară sau la examenul pentru obţinerea
gradului didactic I, a elaborat studii şi lucrări având ca temă: „Studiul fizico-geografic cu privire la Bazinul hidrografic Bâsca
Mare”, „Nedeia mocănească – Sântilia simbioză a trecutului cu prezentul”,
„Mioriţa pe plaiurile Covasnei”, „Peţitul şi nunta la Voineşti” etc.
Implicat în problemele cetăţii, Aurel-Vasile
Hulpoi s-a preocupat de rezolvarea treburilor obştii, având o bună colaborare
şi comunicare cu reprezentanţii concetăţenilor maghiari din localitate şi din
judeţ. Alături de prietenii săi, a fost printre cei care la reorganizarea
administrativ-teritorială din 1968,
a propus şi susţinut înfiinţarea judeţului Covasna.
Împreună cu învăţătorul Niţă Buzea şi alţi români covăsneni a făcut demersurile
necesare pentru ridicarea „Monumentului
ostaşului român” din Voineşti, în locul celui dărâmat în toamna anului 1940. A cunoscut şi s-a
bucurat de prietenia, aprecierea şi respectul multor personalităţi ale culturii
româneşti din ultimii 50 de ani.
Munca i-a fost răsplătită cu peste 10 ordine şi
medalii, dintre care amintim „Ordinul Muncii” clasa III-a, Diploma de onoare
„PRO-URBE” a oraşului Covasna, membru de onoare al Despărţământului ASTRA
Covasna-Harghita şi al Ligii cultural-creştine „Andrei Şaguna” (titlul conferit
cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani). Dar cele mai de preţ medalii sunt
prestigiul, preţuirea şi dragostea cu care este răsplătit şi înconjurat
profesorul Aurel Hulpoi de către foştii elevi şi colegii, de oamenii cu care a
parcurs această dificilă perioadă istorică şi în primul rând, de întreaga
comunitate din oraşul „celor 1000 de
izvoare” de apă minerală. A trecut la cele veşnice la 13 august 2008, la
vârsta respectabilă de 82 de ani.
Sursa: Informațiile au fost preluate
din lucrarea PERSONALITĂȚI ALE ORAȘULUI COVASNA, autori- Ioan Lăcătușu,
Luminița Cornea, Ioan Luca, Editura Eurocarpatica, 2009
Prof. Aurel Hulpoi în mijlocul elevilor săi
Aurel Hulpoi, militar
Aurel Hulpoi, membru în formațiile de dansuri din Voinești
Prof. Aurel Hulpoi, împreună cu echipa de geologi care a studiat Covasna în anii '70
Mereu se găseşte cineva cu chemare în a salva fărâmele de folclor, de tradiţie ce au ajuns până în zilele contemporane nouă. Un astfel de om a fost domnul Aurel-Vasile Hulpoi din Voineştii Covasnei. El a însemnat, la jumătatea secolului trecut, într-un caiet cu numele „Folclor” stihuri culese de la colocalnicii săi – 48 de pagini dactilografiate: desigur, o muncă de teren grea ce numai din pasiune se poate face. Tot din pasiune şi tot pentru a ne aminti CE FRUMOS ESTE SĂ FIM ROMÂNI, aceste însemnări folclorice sunt readuse în atenţie acum – în format digital – de către doamna profesoară Florentina Teacă; acest „caiet” ne-a fost pus la dispoziţie. Noi am selectat spre prezentare aici pe cele în care apar eroii întreprinderii noastre: dulăii de la oi.
RăspundețiȘtergereDoina Bărăganului
- culeasă de la Ioan Leu (50 ani), Voineşti – Covasna, Covasna
Bătut îi Doamne, bătut, drumul Bărăganului
Nu-i bătut de car cu boi ci de ciobănaş cu oi
Căci de-aici pâ’n la Focşani, numai turme de ciobani
Căci de-aici pâ’n la Ploieşti, numai turme mocăneşti
Şi-s cu câni dă-i mustăcioşi
Şi cu ciobănaşi frumoşi
Ciobani cu căciulă neagră
Ce păzesc o turmă întreagă.
Mioriţa
- culeasă de la Dumitru Popa (n. 1892), Zăbala, Zăbala, Covasna
..........
De m-or omorî
Voi mi-ţi îngropa
În târla oilor
În jocul mieilor
În dosul stânii
Să-mi aud câinii.
..........
"Ciobăneştii româneşti de demult" - profil Facebook