Aurel Hulpoi (1926-2008)




Aurel Hulpoi s-a născut la 12 aprilie 1926, în Breţcu, din părinţii Gheorghe Hulpoi şi Paraschiva, născută Fenechiu. A urmat şcoala primară în Breţcu. Rămas orfan de tată de la vârsta de trei ani, după cedarea Ardealului prin Dictatul de la Viena, a fost nevoit să ia drumul pribegiei la vârsta de 14 ani. A urmat cursurile Şcolii normale, la Cristurul-Secuiesc, la Galaţi, Chişinău şi Tg. Mureş, obţinând diploma de învăţător în anul 1948, fiind declarat reuşit al optulea pe centru de examen. După satisfacerea stagiului militar, şi-a început cariera didactică, în mai 1951, la şcoala din Zăbala, unde a funcţionat ca învăţător până în 1954, doi ani fiind şi directorul şcolii.
Timp de 32 de ani, din 1954 până la pensionare, în 1986, a fost profesor şi director la Şcoala din Covasna – Voineşti. Diploma de profesor de Istorie – Geografie a obţinut-o în 1970, în urma absolvirii Facultăţii de profil din Craiova. În toţi aceşti ani, la bine şi la greu, a avut-o alături pe soţia sa, învăţătoarea Aurelia, născută Dobros (fiica învăţătorului Nicolae Dobros) şi pe copiii lor, Vasile şi Mirela. Portretul dascălului Aurel Hulpoi cuprinde trăsături morale precum, competenţa, exigenţa, tact pedagogic, dăruire.
Călăuzit de ideea că omul sfinţeşte locul, a scris o filă însemnată în istoria şcolii din Voineşti. A construit două clădiri noi cu 12 săli de clasă şi le-a modernizat pe cele existente, în principal cu contribuţia părinţilor, prin cunoscuta „muncă patriotică”. A organizat ateliere – şcoală, expoziţii cu lucrările realizate de elevi (inclusiv costume populare cusute de aceştia), muzeul de istorie şi etnografie locală din cadrul şcolii (îmbogăţit cu obiecte rezultate din săpăturile de la cetatea dacică), concursuri pe teme de istorie şi geografie, excursii, tabere de copii şi multe altele. A reuşit să formeze un colectiv didactic puternic, compus din 30-40 de învăţători şi profesori, a căror competenţă s-a concretizat în rezultatele obţinute de elevi la concursurile şi olimpiadele şcolare şi la examenele de admitere la liceele teoretice, pedagogice, sanitare, industriale şi la şcolile profesionale. În toţi aceşti ani, şcoala din Voineşti era recunoscută ca una din cele mai bune şcoli din zonă, fiind numită de Institutul de Ştiinţe Pedagogice din Bucureşti „şcoală etalon”, iar directorul ei desemnat membru în Consiliu pentru învăţământul primar-gimnazial din cadrul Ministerului Învăţământului, metodist în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna, participant activ la diferite inspecţii şcolare şi schimburi de experienţă.
Acum, privind retrospectiv, unul din motivele de mare satisfacţie al profesorului Hulpoi şi al colegilor săi, este faptul că la „citirea catalogului” răspund prezent foştii elevi, astăzi oameni de ispravă, fie că sunt agricultori, muncitori, funcţionari sau medici, ingineri, profesori, jurişti, economişti, unii dintre ei oameni cu importante rosturi în viaţa publică locală şi naţională.
Activitatea de dascăl a profesorului Aurel-Vasile Hulpoi s-a completat în mod fericit cu munca sa plină de pasiune pe tărâm cultural-artistic, publicistic, ştiinţific şi civic. Iubitor al folclorului şi tradiţiilor româneşti din curbura Carpaţilor, el se numără printre iniţiatorii cunoscutei manifestări păstoreşti din Covasna, „Nedeia mocănească – Sântilia”, organizată în forma actuală din vara anului 1972, a formaţiilor de fluieraşi, de dansuri populare româneşti, corale sau de montaje literar-muzicale din cadrul căminului cultural, cu care a obţinut numeroase premii I, II şi III, pe ţară.
Tot pentru păstrarea obiceiurilor păstoreşti ale mocanilor şi a tradiţiilor locale, a organizat şezători folclorice, serbări şcolare, mersul cu pluguşorul ş.a. Începând cu anul 1972, în ziarul „Cuvântul nou”, a publicat pagini întregi de folclor local cu titlul „Cu cât cânt, cu atâta sunt”, „Baladă – cântec mândru strămoşesc”, „Datini de nuntă”. A condus, din 1972, subredacţia din Covasna a publicaţiei „Cuvântul nou”, dar a mai colaborat la revistele cu apariţie naţională „Flacăra” şi „Orizonturi”.
La sesiuni de comunicări ştiinţifice şi simpozioane, la Universitatea Populară sau la examenul pentru obţinerea gradului didactic I, a elaborat studii şi lucrări având ca temă: „Studiul fizico-geografic cu privire la Bazinul hidrografic Bâsca Mare”, „Nedeia mocănească – Sântilia simbioză a trecutului cu prezentul”, „Mioriţa pe plaiurile Covasnei”, „Peţitul şi nunta la Voineşti” etc.
Implicat în problemele cetăţii, Aurel-Vasile Hulpoi s-a preocupat de rezolvarea treburilor obştii, având o bună colaborare şi comunicare cu reprezentanţii concetăţenilor maghiari din localitate şi din judeţ. Alături de prietenii săi, a fost printre cei care la reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, a propus şi susţinut înfiinţarea judeţului Covasna. Împreună cu învăţătorul Niţă Buzea şi alţi români covăsneni a făcut demersurile necesare pentru ridicarea „Monumentului ostaşului român” din Voineşti, în locul celui dărâmat în toamna anului 1940. A cunoscut şi s-a bucurat de prietenia, aprecierea şi respectul multor personalităţi ale culturii româneşti din ultimii 50 de ani.
Munca i-a fost răsplătită cu peste 10 ordine şi medalii, dintre care amintim „Ordinul Muncii” clasa III-a, Diploma de onoare „PRO-URBE” a oraşului Covasna, membru de onoare al Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita şi al Ligii cultural-creştine „Andrei Şaguna” (titlul conferit cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani). Dar cele mai de preţ medalii sunt prestigiul, preţuirea şi dragostea cu care este răsplătit şi înconjurat profesorul Aurel Hulpoi de către foştii elevi şi colegii, de oamenii cu care a parcurs această dificilă perioadă istorică şi în primul rând, de întreaga comunitate din oraşul „celor 1000 de izvoare” de apă minerală. A trecut la cele veşnice la 13 august 2008, la vârsta respectabilă de 82 de ani.

Sursa: Informațiile au fost preluate din lucrarea PERSONALITĂȚI ALE ORAȘULUI COVASNA, autori- Ioan Lăcătușu, Luminița Cornea, Ioan Luca, Editura Eurocarpatica, 2009

Prof. Aurel Hulpoi în mijlocul elevilor săi
 
 Aurel Hulpoi, militar


 Aurel Hulpoi, membru în formațiile de dansuri din Voinești

 Prof. Aurel Hulpoi, împreună cu echipa de geologi care a studiat Covasna în anii '70

                                                  Prof. Aurel Hulpoi, culegător de folclor

 

Un comentariu:

  1. Mereu se găseşte cineva cu chemare în a salva fărâmele de folclor, de tradiţie ce au ajuns până în zilele contemporane nouă. Un astfel de om a fost domnul Aurel-Vasile Hulpoi din Voineştii Covasnei. El a însemnat, la jumătatea secolului trecut, într-un caiet cu numele „Folclor” stihuri culese de la colocalnicii săi – 48 de pagini dactilografiate: desigur, o muncă de teren grea ce numai din pasiune se poate face. Tot din pasiune şi tot pentru a ne aminti CE FRUMOS ESTE SĂ FIM ROMÂNI, aceste însemnări folclorice sunt readuse în atenţie acum – în format digital – de către doamna profesoară Florentina Teacă; acest „caiet” ne-a fost pus la dispoziţie. Noi am selectat spre prezentare aici pe cele în care apar eroii întreprinderii noastre: dulăii de la oi.


    Doina Bărăganului
    - culeasă de la Ioan Leu (50 ani), Voineşti – Covasna, Covasna

    Bătut îi Doamne, bătut, drumul Bărăganului
    Nu-i bătut de car cu boi ci de ciobănaş cu oi
    Căci de-aici pâ’n la Focşani, numai turme de ciobani
    Căci de-aici pâ’n la Ploieşti, numai turme mocăneşti
    Şi-s cu câni dă-i mustăcioşi
    Şi cu ciobănaşi frumoşi
    Ciobani cu căciulă neagră
    Ce păzesc o turmă întreagă.

    Mioriţa
    - culeasă de la Dumitru Popa (n. 1892), Zăbala, Zăbala, Covasna

    ..........
    De m-or omorî
    Voi mi-ţi îngropa
    În târla oilor
    În jocul mieilor
    În dosul stânii
    Să-mi aud câinii.
    ..........
    "Ciobăneştii româneşti de demult" - profil Facebook

    RăspundețiȘtergere