Niţă Buzea (1904-1986)

Niţă Buzea s-a născut în comuna Potârnicheşti, în prezent comuna Poşta Câlnău, jud. Buzău, la data de 25 decembrie 1904, din părinţii Radu şi Ileana Buzea. A avut trei fraţi, două fete şi un băiat, el fiind cel mai mare.

A absolvit cursurile Şcolii Normale de Învăţători din oraşul Ploieşti. La data de 1 septembrie 1926, este repartizat la Şcoala din Covasna – Voineşti, ca învăţător titular.

În anul 1930, s-a căsătorit, în comuna Covasna – Voineşti, cu învăţătoarea Veturia Ciucan, fiica învăţătorului Alexandru Ciucan, care a participat la Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, fiind delegat de cetăţeni. A avut un fiu, Alexandru Buzea.

De la data de 1 februarie 1934, până la 30 septembrie 1940, a fost revizor şcolar al judeţelor Trei Scaune şi Ciuc.

Din data de 30 septembrie 1940, s-a refugiat în judeţul Braşov, ca urmare a persecuţiilor provocate de cedarea Ardealului stăpânirii hortiste. De la această dată (30 septembrie 1940) a fost inspector şcolar al judeţului Braşov, până în martie 1945, când s-a reîntors în Covasna.

În 1946, regimul comunist îl înlătură din învăţământ, sub pretextul că a servit regimul burghezo-moşieresc, făcând parte din elitele acestui sistem.

În perioada cât a lucrat pe linie de educaţie, la Sf. Gheorghe, jud. Trei Scaune, împreună cu alţi sufletişti învăţători, înfiinţează redacţia lunară a revistei „Era Nouă”, din a cărui colectiv de redacţie făcea parte ca administrator.

În acelaşi timp, aceştia au înfiinţat Banca Populară „Progresul” a învăţătorilor din jud. Trei Scaune, din Sf. Gheorghe.

În comuna Covasna, Niţă Buzea, împreună cu nişte mocani inimoşi, pe care îi coordona, a deschis Cooperativa de Consum „Mioriţa”, cu produse pentru mocanii din Covasna. Din anul 1946, este contabil şef la Casa de Odihnă, actualul Spital de Recuperare Cardiovasculară, de unde s-a pensionat.

Învăţătorul Niţă Buzea s-a implicat în activităţi social-culturale. Astfel, în mai 1937, a constituit Comitetul de ridicare a monumentului „Eroilor” din Covasna – Voineşti, făcând memorii către Societatea „Cultul Eroilor”, Comitetul Central Bucureşti.

În anul 1938, din contribuţia văduvelor de război şi a mocanilor mai înstăriţi, a fost ridicat Monumentul „Eroului Necunoscut”, prin eforturi deosebite din partea învăţătorului Niţă Buzea. În anul 1940, trupele hortiste au distrus monumentul. În 1945, s-a ridicat o troiţă pe locul monumentului, care a durat până în 1973.

În anul 1946, Comitetul de iniţiativă, prin numeroase memorii, a cerut reconstrucţia monumentului, dar abia în 1973 a fost ridicat actualul monument.

În 1969, a contribuit la ridicarea, cu sprijinul Casei Pensionarilor, Sector 6, Bucureşti, a Casei de Odihnă şi Tratament a Pensionarilor, Sect. 6, Bucureşti şi a Clubului Casei pensionarilor Oraşului Covasna.

Niţă Buzea a trecut la cele veşnice la data de 6 decembrie 1986, la vârsta de 83 de ani.

Sursa:

Informațiile au fost preluate din lucrarea PERSONALITĂȚI ALE ORAȘULUI COVASNA, autori- Ioan Lăcătușu, Luminița Cornea, Ioan Luca, Editura Eurocarpatica, 2009