Despre Covasna, în „Transilvania – produsele şi oamenii ei” de Charles Boner, Londra, 1865 (1)

În jurnalul de călătorie „Transilvania – produsele şi oamenii ei” de Charles Boner, Londra, 1865, am găsit câteva informaţii despre localitatea noastră - voi da periodic extrase din el: textul original şi o traducere a lui.

Sursa: http://www.digibuc.ro/

Drumul spre Covasna este mărginit la stânga de munţi, cu câte un povârniş din loc în loc, oferind o minunată vedere a piscurilor din depărtare. Hanul din această localitate este modest, dar patul era curat şi oamenii şi-au dat toată silinţa să servească o masă cum se cuvine. Iată aşa vizitatorii din Baden-Baden şi Hamburg au ajuns să vadă Covasna! Este un sat mic cu căsuţe ce sunt lăsate vizitatorilor ce vin aici pentru apele curative, pe timpul sezonului. Baia este un bazin în mijlocul satului, cu ceva bârne şubrede în jur, de vreo 2 metri adâncime; încă sunt nişte cabine ca un fel de gherete de pază pentru cei care fac băi, ca să se schimbe de haine în ele. Bazinul acesta, numit „Pokolsar” sau „Balta Iadului” este de o culoare cenuşie cu numeroase bucăţi de vegetale carbonizate pe luciul lui, care sunt menţinute într-o continuă fermentaţie şi mişcare de curentul de acid carbonic care ţâşneşte spre suprafaţă continuu. Din când în când, la intervale de vreo 30 de ani, apa se revarsă brusc la suprafaţă, inundând satul. În apropiere se află o baie cu gaze – la fel de primitiv amenajată. Un puţ de cam 2 m este săpat în pământ; trebuie să deschizi uşa-trapă şi să cobori câţiva paşi până aproape de fundul gropii, lăsând capul în afară, printr-o gaură circulară tăiată în scândura uşii; gazele sub formă de aburi urcă din pământ şi te cuprind. Deasupra „băii” e un fel de acoperiş din lemn pentru a o proteja de intemperii şi altele. (O analiză a gazului a dat următorul rezultat: Acid carbonic – 55,193 %, Oxigen – 9,736 %, Nitrogen – 35,071 %.) Exprimându-mi surpriza privind sărăcia amenajărilor de aici, ghidul meu, dând din umeri, a replicat: „- Asta-i Transilvania!” – o scuză suficientă, după cum părea el să creadă, pentru orice imperfecţiune.