SÂNTILIA- NEDEIA MOCĂNEASCĂ A VOINEȘTENILOR 2015

Bazată pe o puternică şi veche tradiţie, Sântilia voineștenilor s-a desfășurat în zilele de 18-19 iulie 2015 în Valea Zânelor din Voineștii Covasnei. Două zile de cântec, jos și voie bună, într-un cadru natural deosebit, un adevărat maraton printre tradiții și obiceiuri, printre melodii și costume populare din toate zonele țării și din afara ei, lecție de istorie și etnografie, meșteșuguri populare, ateliere creative și datini păstorești.

Asociația Cultural Creștină Justinian Teculescu, organizatorul Sântiliei voineștenilor, a încercat să sublinieze convingerea că nota dominantă a acestei sărbători este caracterul ei național. Izvorâtă din vechi tradiţii populare, reînviată și organizată în forme noi, Nedeia Mocănească a voineștenilor nu este numai a locului, cum erau nedeile de altădată, ci a ţării întregi, a Neamului. Este naţională şi prin ceea ce subliniază, prin momentele deosebite pe care le marchează şi prin modul specific naţional, românesc, în care realizează această marcă. Este naţională prin esenţa ei, prin forţa ei spirituală, dar şi prin rezonanţa pe care a căpătat-o în viaţa culturală de azi a ţării, prin locul pe care îl ocupă în cultura contemporană românească.

         Prin Sântilia voineștenilor, organizatorii își doresc să contribuie la cultivarea valorilor spațiului strămoșesc, ca mod de a păstra spiritul și ființa națională, să insufle tinerei generații dragostea de tradiții și de Neam.

Ediția din 2015 a Sântiliei a început sâmbătă, 18 iulie, cu făcutul de flori, obicei al nunții tradiționale la românii din Voinești (la nunțile obișnuite, făcutul florilor se întâmplă joia, după cununia civilă, la casa miresei; tinerii se adună şi confecţionează, din hârtie creponată de diferite culori, de obicei roșu, galben și albastru, florile cu care se vor împodobi brazii de nuntă, ploştile, caii, aşa cum au învăţat din vechime). Tot atunci, a fost împodobită Casa Nedeii, locul de desfășurare al ceremonialului de a doua zi, aidoma unei vechi case ţărăneşti, cu brazi de nuntă la poartă, cu ţoale alese, străchini, blidar, perdele şi ştergare vechi. A fost arborat și steagul tricolor.

Programul artistic a fost deschis de Ana Maria Sandulea și Alexandra Elena Bîrlă, tinerele și talentatele interprete de muzică populară din Voinești. 

Au urmat Junii Covăsneni, ansamblul de dansuri înființat cu un an în urmă, la inițiativa și cu sprijinul părinților care au înțeles importanța apropierii copiilor de dansurile populare încă de la vârstă fragedă. Ansamblul are în prezent peste 50 copii, împărțiți pe două grupe de vârstă, este coordonat de Oana Șulea și beneficiază de experiența coregrafului, maestrul Gică Popa. Ne bucurăm că aceștia fac progrese de la o zi la alta, participă la foarte multe activități ale comunității covăsnene și suntem siguri că vor reprezenta cu cinste Covasna în activitatea lor viitoare, pe care le-o dorim cât mai fructuoasă.

O surpriză plăcută a reprezentat-o Formația de dansuri Mocănașul din Poiana Sărată; noii noștri prieteni, copiii pregătiți de educatoarea Maria Petrescu, ne-au arătat dansuri din zona Oituzului (de altfel, în ziua de duminică urma să aibă loc Sîntilia de la Poiana Sărată, manifestare tradițională care se străduiește să crească de la an la an, prin eforturile unor oameni inimoși de la Asociația Sf. Ilie Poiana Sărată și Parohia Ortodoxă din localitate)

Probabil că și păsările s-au oprit din zbor când, pe scena din Poiana Nedeii a urcat copila din Brașov cu glas de privighetoare, Elena Istrate. (Autorul acestui articol cere vă permisiunea de a-i adresa felicitări acestei tinere talentate, care participă la manifestările culturale importante din județul Covasna și emoționează publicul cu dăruirea cu care interpretează piese din repertoriul românesc.)

Prietenii noștri, Ansamblul Ciobănașul  din Tupilați, condus de Ronică Leonte, au fost prezenți și în acest an la Covasna, cu frumoase dansuri moldovenești. Cântecul de pe Târnave ne-a fost adus de Grupul vocal folcloric Târnava Mare din Țopa, de asemenea o prezență constantă la Sântilia voineștenilor. Ne bucură faptul că aceștia revin an de an în Valea Zânelor, cu aceeași dragoste de folclor și tradiții.

Și Maramureșul a fost prezent la Covasna în ziua de sâmbătă, prin moroșanca Ioana Bozga, care le-a pregătit organizatorilor și un cântec scris special pentru Sântilia voineștenilor. Au urmat momente de înaltă trăire românească, cu artiști cunoscuți din județul Covasna: solista Diana Mogoș, făcând parte din Ansamblul Liceului Constantin Brâncuși din Sfântu Gheorghe, apoi corul bărbătesc Voievozii Munților din Vâlcele, dirijat de preotul Vasile Tămaș și însoțit de viceprimarul localității, Nicolaie Cucu. Prestația lor artistică a încântat și emoționat localnicii și turiștii aflați în Valea Zânelor. Cu nimic mai prejos a fost și momentul pregătit de formația de dansuri Izvorașul din Zăbala, coordonată de Nicolae Pătrânjel, care în acest an a îndeplinit cu brio și sarcina de prezentator al programului artistic, alături de Alexandra Elena Bîrlă. Au încheiat pleiada de artiști din județul Covasna dansatorii de la Florile Zagonului și Irimie Șelariu, originar din Zagon. Scena a fost ocupată de membrii Tarafului Mircea și Liviu Enache din Morunglav, taraf construit pe structura familiei Enache (familie de lăutari vestiți, a căror genealogie, atât cât se poate reconstitui, se confundă cu continuitatea lăutariei). Iar vioristul cetei, Mircea Enache, a dat o lecție de virtuozitate pe care puțini lăutari o pot egala: cântecul la fir de păr. Este vorba despre un fir de coadă de cal, luat de la arcuș, legat pe coarda sol a viorii, după care vioristul îl trece printre degete ca la buhai, în timp ce, cu mâna stânga, potrivește notele ca la interpretarea obișnuită, dar numai pe coarda sol. Firul de păr, fiind bine frecat cu sacâz, "scârțaie", dar scârțaitul e transformat în cântec de măiestria vioristului.

După aproape 10 ore de spectacol folcloric în totalitate, continuu, fără pauză, timp în care turiștii și localnicii participanți au avut prilejul de a pune la încercare faima produselor tradiționale păstorești (și vă asigurăm că toată lumea a avut doar cuvinte de laudă la adresa acestora), seara s-a încheiat cu un imens foc de tabără.

Ziua de duminică, 19 iulie, a început de dimineaţă, când, în faţa Bisericii Ortodoxe „Înălţarea Domnului”, au început să se adune călăreţii şi căruţele. Tinerii voineşteni, îmbrăcaţi în frumoasele lor straie populare, călare pe cai împodobiţi cu flori tricolore, roşii, galbene şi albastre, pregătite în ziua precedentă, reprezintă alaiul de nuntă. Aceştia, potrivit datinii, după ce şi-au primit binecuvântarea de la preotul paroh Ioan Ovidiu Măciucă, au pornit către Casa Nedeii, traversând Voineştiul, vestindu-şi sosirea prin chiote şi strigături. Obiceiul Sântiliei este, de fapt, transpunerea ceremonialului nunţii tradiţionale la voineşteni, cu toate elementele acesteia, moştenite din strămoşi.

Potrivit tradiției, mirii sunt aleşi dintre tinerii care urmează a se căsători în acel an sau în următorul, astfel că nedeia e un fel de repetiţie a ceea ce îi aşteaptă în curând. În 2015, rolurile de mire și mireasă au fost îndeplinite de Tudor Mădălin Bîrlă și Roxana Coroiu, care se vor căsători cu adevărat la sfârșitul acestei luni.

Probabil unul dintre cele mai așteptate momente este cerutul miresei de către vornic (în acest an, Constantin Munteanu), însoţit de ceilalţi călăreţi. Vornicul, în credinţa populară, este „delegatul” mirelui în faţa socrilor mici, de la care este cerută mireasa. „Cerutul miresei” este, în fapt, o oraţie de nuntă, recitată de vornic, transmisă prin viu grai din generaţie în generaţie. După acceptul socrilor mici, a urmat „hora miresei” - nuntaşilor li se prind flori de nuntă în piept. Mireasa iese în mijlocul horei, colacul i se ţine deasupra capului şi se stropeşte cu vin, mai apoi acesta este rupt şi împărţit tuturor, ca toţi să ia parte la bucuria tinerilor.

Spectacolul Sântiliei a continuat cu unele obiceiuri ale adevăratei nunţi tradiţionale de la Voineşti: conchioluitul miresei (care semnifică trecerea fetei în rândul femeilor măritate şi, deci, renunţarea la codiţe, în timp ce i se cânta „ia-ţi mireasă ziua bună / de la tată, de la mumă...), obicei care constă în aşezarea de către naşă a voalului pe capul miresei, iar pentru amuzament, mirele plasează pe capul acesteia tot felul de obiecte: o basma, o pălărie, o lingură sau alte obiecte.

A urmat bărbieritul mirelui, de către cel mai bun prieten (Decebal Furtună) cu un brici de lemn, care semnifică trecerea de la viaţa de fecior la cea de om însurat.

Un alt obicei îl reprezintă descălţatul naşilor de către miri. Mirele o descalţă pe naşă, iar mireasa pe naş, fiecare încercând să-şi dovedească abilitatea. Cel care termina primul, se spunea că va conduce viitoarea familie. Descălţatul este aranjat în aşa fel încât mireasa întotdeauna reuşeşte să scoată prima pantoful. Apoi, naşul împreună cu mireasa, iar mirele cu naşa, dansează pe paie aprinse, cu rol de purificare şi fortificare, invitându-i pe nuntaşi la dans şi petrecere. Ca și în 2014, Flavia şi Mihai Lungu au fost o pereche de naşi ireproșabili. Toți nuntașii se prind apoi în Hora Sântiliei (moment în care feciorii dăruiesc fetelor „păpuşile” de caş, iar fetele, în schimb, le dăruiesc busuiocul)

Muzica a fost asigurată de Neluțu Sandulea, iar întreg programul obiceiurilor tradiționale de nuntă a fost coordonat de mama acestuia, Ana Sandulea.

Ca în fiecare an, nu au lipsit întrecerile între tineri: trântele ciobănești și ridicarea bolovanului. Pentru a-şi dovedi puterea şi isteţimea, şi pentru a face o bună impresie fetelor, flăcăii îşi măsoară forţele într-o trântă ciobănească. Câștigătorii din acest an au fost George Șerban, Cristian Mircea și Ciprian Furtună (la adulți) și Tudor Ghițu, Sebastian Lungu și Ștefan Popica (la copii). Câștigător la proba de ridicare a bolovanului pictat culorile tricolorului a fost Gheorghe Baciu, urmat de Gheorghiță Enea. Toți au fost premiați de către organizatori, locul I fiind recompensat cu un berbecuț.

Ca și la edițiile precedente, prezența dacilor a adus un plus de valoare manifestării de la Covasna. Aceștia, membri ai Asociației Omnis Barbaria din Satu Mare, au reușit să ne aducă mai aproape de istoria noastră de acum 2000 de ani. 

”Asociația Omnis Barbaria din Satu Mare și-a făcut o tradiție din a participa la această manifestare, căci, ce am fi fără tradiții? (...) Astăzi am pregătit un program ce cuprinde prezentarea câtorva personaje, prezentarea unor echipamente, și a unor secvențe de istorie. (…) Istoria nu este decât o carte foarte, foarte lungă de amintiri, o carte foarte, foarte plină de amintiri, căci noi ca indivizi, fără memorie n-am fi nimic. Noi, ca nație, fără memorie, fără tradiție, fără moștenirea zilelor care au trecut, n-am fi ce suntem astăzi (…). Asociația Omnis Barbaria pe care cu cinste o reprezint, vă prezintă o astfel de amintire, o astfel de pagină de memorie, fără de care acești munți pe care dumneavoastră îi știți plini  de cetăți dacice n-ar mai fi ai noștri şi n-am mai putea spune: „aici este un  strat de pământ, un strat de pietre și un  strat de oase ale moșilor și strămoșilor noștri”. Noi, astăzi, prezentăm acel strat dacic care stă la baza a ceea ce noi toți, din România, suntem… baza istoriei noastre”, au spus la începutul programului lor din curtea Casei Nedeii.

De altfel, timp de două zile, persoanele dornice să descopere detalii interesante despre viața dacilor au putut să participe la atelierele de olărit, de țesut cu război vertical, de cusut și împletit, de fierărie și de confecționat cămăși din zale, demonstraţiile lor de luptă fiind unul din punctele de atracţie pentru copii, mai ales. Mulți dintre participanții Sântiliei au profitat de ocazie pentru a se fotografia alături de luptătorii daci de la Asociația Omnis Barbaria.

Alături de standul de prezentare al dacilor, s-a aflat echipa Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, cu ateliere creative şi jocuri legate de costumul popular, foarte apreciate de vizitatori. Standul Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” a oferit publicului o nouă apariție editorială (albumul fotografic Chipuri de demult din inima României: Voineștii Covasnei în imagini din secolul trecut, apărut la Editura Magic Print, Onești, 2015), iar ziarul românilor din Ardeal, „Condeiul ardelean”, a dăruit câteva sute de exemplare ale publicaţiei tuturor celor prezenţi la manifestarea voineştenilor.

Continuând tradiţia anilor trecuţi, organizatorii au încercat să dea o cât mai mare amploare zonei meşteşugurilor populare. Alexandru Ilinca, prezență tradițională la Sântilia voineștenilor, ne-a spus “Am învăţat meserie de la tatăl meu, dar nu am practicat-o pentru că am fost croitor. După ce am ieşit la pensie, am considerat că trebuie să continui tradiţia astfel încât acest meşteşug să nu dispară. Tatăl meu mi-a dat imboldul de a mă apuca de treabă, am văzut că, la târguri, nu expune nimeni opinci, că era o verigă lipsă. În ţară mai sunt puţini oameni care fac opinci, iar tinerii nu se înghesuie să mai înveţe “. Acum este unul dintre cei mai căutaţi meşteşugari din România şi se poate lăuda că i-a învăţat să facă opinci chiar şi pe americani. Și ne-a promis că va reveni la Sântilia noastră, deoarece îi place la Covasna și apreciază efortul voineștenilor în păstrarea și promovarea tradițiilor.

Sântilia voineştenilor este un obicei pastoral vechi de sute de ani; voineştenii - păstori renumiţi, cu nimic mai prejos decât cei din Mărginimea Sibiului, Săcele sau Breţcu. Aşadar, nu putea să lipsească tradiţionala expoziţie de rase de oi, organizată în parteneriat cu Asociaţia Crescătorilor de Ovine din judeţul Covasna. Ca și la ediția precedentă, pe poiana din Valea Zânelor a venit o turmă de oi, care au fost mulse în fața spectatorilor, iar aceștia au avut posibilitatea să vadă cum se pregăteşte caşul într-o stână tradiţională, au putut gusta jintiţă proaspătă sau bulzul ciobănesc pe jar, alături de o pastramă de oaie veritabilă. Mircea Cojan, renumit cioban voineştean, a explicat şi arătat pas cu pas ce înseamnă produs natural 100 la sută, după o reţetă de sute de ani, moştenită şi transmisă din generaţie în generaţie. A stat de vorbă, cu răbdare, cu fiecare om interesat de mersul lucrurilor în această nobilă îndeletnicire care este păstoritul, făcând comparație între vremurile de demult și cele de acum. Deloc ușoară, meseria de oier este una veche, în care s-au acumulat cunoștințe milenare transmise mai ales prin viu grai de la o generație la alta. Pentru a fi practicată la cote înalte necesită pricepere, dragoste pentru animale și sacrificii. Din vorbele lui Nea Mircea, răzbătea tristețea că vremurile în care păstoritul nu era doar o meserie, ci un mod de viață în Voineștii Covasnei, au cam apus. Deja multe lucruri despre vechiul oierit au fost uitate. Cu atât mai importantă este Sântilia voineștenilor, deoarece scopul acesteia este păstrarea tradiţiilor păstoreşti, şi în primul rând protejarea, apoi transmiterea acestora tinerei generaţii.

Deși canicula a dat de furcă spectatorilor, făcându-i să caute umbra brazilor din poiană, spectacolul folcloric, în totalitate live, cu acompaniament fără instrumente electronice (ci doar cu acelea autentice, tradiționale, mai bătrâne decât posesorii lor, membrii Tarafului Mircea și Liviu Enache din Morunglav), s-a desfășurat și duminică în același ritm din ziua precedentă.

Programul a început cu Junii Covăsneni, mari și mici, care au prezentat suite de dansuri din mai multe zone ale țării. Apoi, organizatorii au demonstrat că Sântilia voineștenilor a ajuns să fie un eveniment internațional. 

Pe scenă a evoluat Ansamblul folcloric Veselia din Vidin, Bulgaria, condus de Albena Borisova, invitat de onoare al manifestării de la Covasna. Începând cu acest an, Asociația Cultural Creștină Justinian Teculescu își propune să invite la fiecare ediție artiști români de peste granițele țării. De altfel, în trecut, Nedeile erau numite târguri de două țări. Înainte de Unire, Nedeile erau locul de întâlnire a românilor de pe ambele părți ale Carpaților, nu țineau cont de granițele nefirești. În ciuda condiţiilor istorice vitrege, ele au unit cultural, matrimonial şi economic, organismul etnic românesc. Tradiția târgurilor de două țări este încă un aspect pe care își dorește Sântilia voineștenilor să îl atingă, unul din elementele de noutate ale acestei ediții.

După frumoasele dansuri transilvănene ale Ansamblului Mugurii Feldioarei și un nou recital al tarafului oltenesc, Valea Zânelor a răsunat de cântecele ciobănești din Mărginimea Sibiului ale tinerei Gabriela Tuță, cea căreia Lucreția Ciobanu i-a transmis ștafeta cântecului de ciobănie, declarând-o continuatoarea stilului ei, spunându-i "Du mai departe moștenirea pe care o las, dar păstreaz-o curată, păstrează cântecele așa cum le-am primit din străbuni, așa cum le-au cântat din vechime ciobanii noștri pe vârf de munte, cu turma de oi împrejur, cu cerul cu stele deasupra și cu Dumnezeu în suflet."

Momente de neuitat au oferit și membrii Ansamblului Brâulețul din Sita Buzăului, prieteni dragi care revin la Covasna an de an. Au smuls ropote de aplauze, mai ales când au interpretat magistral Dansul Căluşului. În 2005, Căluşul a fost inclus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitătiii UNESCO. Deşi cea mai veche melodie pentru acest dans este atestată abia în secolul XVII, ritualul este cu mult mai vechi, derivând probabil din practicile antice privind purificarea şi fertilitatea ale strămoşilor noştri. Dansul căluşului e atestat şi de Dimitrie Cantemir, care în „Descrierea Moldovei” spune despre căluşari, între altele: „Căci ei au peste o sută de jocuri felurite şi câteva aşa de meşteşugite, încât cei ce joacă parcă nici nu ating pământul şi parcă zboară în văzduh.” Exact aceeași impresie am au avut-o și covăsnenii din Poiana Nedeii, privind călușarii din Buzăul ardelean.

Recitaluri de excepție au fost dăruite publicului de către interpretele de muzică populară Viorica Florea și Ina Todoran, iar oamenii n-au mai rezistat și s-au prins într-o horă mare, cât toată poiana. Astfel, ne apropiem de adevărata nedeie, când cei prezenți nu erau doar spectatori, ci participanți în adevăratul sens al cuvântului. Ei nu asistau, ci participau. Ei făceau nedeia. Căci nedeile erau ocazii de întâlnire și petrecere între oameni din locuri diferite, care altfel poate nu ar fi avut posibilitatea să se cunoască. Așa au fost transmise dintr-o parte în alta tradiții, obiceiuri. Aici au fost legate prietenii trainice, s-au pus la cale pețiri și căsătorii. Ce însemna nedeia pentru ţăranul român din vechime iese strălucit în evidenţă din cuvintele lui Ion Pop Reteganul: “Nedeia e mai luată în seamă decât Crăciunul, Paştele sau Rusaliile…Nedeia e şi mai mult decât Anul Nou. Nime din popor nu numără anii de la Anul Nou, ci de la Nedeie, nime nu doreşte nimic mai cu foc ca sosirea Nedeii”

După încă o zi încărcată, cu multe ore de program artistic fără întrerupere, după o muncă îndârjită a organizatorilor, ajutați de tineri voluntari,  s-a încheiat încă o ediție reușită a Sântiliei voineștenilor. “Ne place să credem că am crescut atât cantitativ, cât și calitativ. Ne-am străduit să sprijinim și să promovăm valorile cultural-artistice locale, am transformat Sântilia noastră într-un eveniment internațional, am încercat să aducem pe scenă doar folclor autentic, am dat o mai mare amploare elementului tradițional. Am observat din ce în ce mai mulți tineri care îmbracă cu drag costumul popular, ne-am bucurat să vedem că lumea s-a ridicat de la mese și a încins hore în preajma scenei. Se află în spate o muncă susținută a unei echipe de oameni din Asociație, care fac asta cu pasiune, din dragoste de românesc și de tradiții. Le mulțumim tuturor celor care au contribuit, financiar sau prin alte moduri, la realizarea acestui eveniment!”, a declarat Lucian Bunghez, coordonatorul programului.

Sântilia – Nedeia mocănească a voineștenilor, 2015 a fost organizată de Asociația Cultural Creștină Justinian Teculescu, cu sprijin financiar de la Consiliul Județean Covasna, Primăria Covasna și agenți economici cu suflet mare din zonă.

Parteneri: Asociația Crescătorilor de Ovine Covasna, Casa Orășenească de Cultură Covasna, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, Asociația Culturală Omnis Barbaria, Școala Gimnazială Avram Iancu.

Foto: Cătălin Călărețu