Junele Stan Jurebiță, oier venit
în Transilvania de prin sudul țării, s-a căsătorit cu tânăra Zamfira la biserica
din Voineștii Covasnei. În aceeași biserică construită din zid de piatră
înainte de anul 1800, preotul Ioan Grit le-a botezat cei cinci copii: Ioan și Maria, îngropați în 1846, Ana (1848-1850), Gheorghe (1851-1855) și Nicolae (născut în 1854). Nicolae a reușit să
treacă peste toate bolile copilăriei și, pe când avea 8 ani, tatăl Stan l-a
luat cu el în Dobrogea, unde a plecat cu oile și de unde nu s-a mai întors
niciodată la soție.
Probabil Nicolae și-a petrecut
copilăria pe lângă turma de oi a tatălui său. Harnic și priceput, a ajuns
administrator pe moșia unui turc bogat, care îi încredințase conducerea
afacerilor lui. Și era gata să-i dea și una din cele două fete, de soață. Însă
Nicolae, care se apropia de 30 de ani, s-a decis: ”Eu mă întorc acasă la mama”
Turcul i-a înțeles dorul și a fost de acord să încheie socotelile, oferindu-se
să-i plătească pentru perioada lucrată
ori în oi, ori în galbeni de aur. Nicolae a ales banii și a plecat spre casă,
venind pe jos mare parte din drum.
La intrarea în Voinești, îl
oprește o femeie : ”Fecioraș, te văd că vii de departe...n-ai întâlnit în
drumurile tale pe unul, Nicolae Jurebiță?” ”Maică, eu sunt!” Ne putem doar
închipui care a fost reacția mamei, strângându-și la piept copilul pe care nu-l
văzuse de peste 20 de ani, de când avea 8 anișori...
***
În loc binecuvântat de Dumnezeu,
la poalele Carpaților, în Voinești, printre familiile de români destoinici se
afla și cea întemeiată de Matei Teacă și Paraschiva, născută Popica, ”economi
de oi”. Domnul le-a dat zece copii: Ioan (1865), Maria (1868), Nicolae (1871),
Ana (1873, a părăsit această lume în 1874), Paraschiva (1875) și Efrosina
(1877), moarte amândouă în epidemia de anghină care a lovit Covasna în 1880,
Ana (1880, căsătorită Vlaicu), Elena (1882, căs. Maioru), Alexe (1884) și
Elisaveta (1888)
Fratele Paraschivei,
arhimandritul Gherasim, fost stareț al Mănăstirii Predeal, venea în fiecare
vară la Covasna și primea găzduire în casa surorii sale. Obișnuia să adune
copiii în jurul său, să le povestească despre viață și despre Dumnezeu, să-i
învețe cele trebuincioase, să le transmită ceea ce știa și el de la strămoșii
lui. Însă doar cei doi copii mai mari îl ascultau cu drag și interes, ceilalți,
mai mici fiind, fugeau la joacă. Ioan și Maria îi sorbeau învățătura. Călugărul
Gherasim le-a dat acestora o sumă mare de bani. Ioan, cu acest sprijin, a
plecat la Brașov, la studii la Liceul ”Andrei Șaguna” (de altfel, același
arhimandrit Gherasim făcuse o donație consistentă instituției de
învățământ, cu condiția ca nepoții lui să învețe aici, fără a li se percepe
taxe) Tânărul Ioan Teacă avea să devină, după ani, primul Episcop al Armatei
Române, Justinian Teculescu.
Maria, sora sa, la fel de
înțeleaptă și cu sete de cunoaștere, nu a avut șansa să-și continue studiile,
pe vremea aceea fetele nu făceau asta. Însă acea punguță cu galbeni, primită de
la unchiul său, sumă importantă pe atunci, i-a fost zestre.
***
Probabil s-au văzut pe stradă.
Sau la biserică. Sau poate s-au prins unul lângă altul în horă la Sântilie. Nu știm exact. Cert
e că Nicolae Jurebiță, cel care refuzase să fie ginerele turcului bogat din
Dobrogea și Maria Teacă, s-au căsătorit în 1885. Nași de cununie le-au fost preotul Nicolae Comșa și Reveica, preoteasa. Au avut nouă copii, care au moștenit
dragostea de învățătură de la mama lor și înțelepciunea și priceperea tatălui:
Ioan (1888, dispărut în Primul Război Mondial), George (1894, care a studiat la
”Andrei Șaguna” din Brașov, fiind coleg de clasă cu vărul său, Horia Teculescu,
fiul protopopului Ioan Teculescu și cu viitorul poet Lucian Blaga; a absolvit
apoi Institutul Pedagogic Teologic Andreian din Sibiu cu calificative maxime la
toate materiile; a fost diacon la Episcopia Militară ”cu solda gradului de
căpitan”, apoi secretar eparhial la Episcopia de Cetatea Albă-Ismail, preot la
catedrala din Ismail, profesor la Seminarul Teologic; în 1929 și-a luat Doctoratul
în Științe Politice la Cluj), Reveica (1896, căsătorită Urzică), Nicolae
(1898, studii la gimnaziul ”Andrei Șaguna”din Brașov, Seminarul ”Andrei Șaguna” din Sibiu, Școala Militară din Veszprem; și-a început cariera în armata austro-ungară, însă, chemat de idealul național, renunță; participă la Marea Adunare de la Alba Iulia; se înrolează în Armata Română, fiind printre primii ostași români care au intrat în Budapesta; a fost primul învățător român la școala de stat din Sfântu Gheorghe; a studiat Dreptul la Cluj, a profesat avocatura), Maria (1900, căsătorită Lazăr), Dumitru (1903, cel care ani de zile a
activat în formații artistice, apoi a fost instructor de dans pentru multe
generații de tineri din Voinești), Ana (1905), Matei (1908, studii la ”Andrei
Șaguna” din Brașov, apoi la Liceul de Băieți ”Principele Nicolae” din
Sighișoara, Seminarul Pedagogic Universitar din București, Academia de Muzică
și Artă Dramatică; șef de muzică și dirijor la muzica Regimentului 36
Infanterie, apoi la regimentul 2 de
gardă Dadilov; profesor la Școala Specială de Muzică din București, cu multe
lucrări publicate în domeniu), Constantin (1911, decedat 1911) În registrul parohial al botezaților, la ocupația tatălui Nicolae Jurebiță este trecută mențiunea ”mașinist”.
 |
| Nicolae Jurebiță și Maria, cu o parte din copiii lor: Ioan, Reveica, Maria, Dumitru, Nicolae și George, 1905 |
 |
| Nicolae Jurebiță cu fiul său, Nicolae și un vizitiu, 1928 |
 |
| Ioan Jurebiță, dispărut în Primul Război Mondial |
 |
| Dumitru Jurebiță, la vârsta de 2 ani |
 |
| Familia lui Dumitru Jurebiță, 1948 |
 |
| Dumitru Jurebiță, taximetrist în Brașov, unde era strămutat împreună cu toată familia 1942-1945 |
Sursa informații: din amintirile doamnei Maria Panaiotu, n. Jurebiță și ale d-lui Dan Jurebiță, copiii lui Dumitru; D.J.A.N. Covasna, registre parohiale ale bisericii din Voinești; Personalități ale orașului Covasna, Ioan Lăcătușu, Luminița Cornea, Ioan Luca
Sursa foto: arhiva personală a d-lui dr. Dan Jurebiță
Din aceeași arhivă foto:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu