La stână la ”tata Țică” Lazăr- trecut versus prezent

-În anul 2001, etnografi de la Muzeul Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, Ala Movileanu şi Constantin Pătraşcu, au realizat o cercetare etnografică la dvs. la stână. Acum, la 15 ani distanță, aș vrea să fac un lucru asemănător, cumva ”în oglindă”. Așadar, în 2001, ”Stâna, în plan dreptunghiular, de capacitate mare, datorită posibilităţilor pe care le are I. Lazăr, a fost organizată din anul 1990. Are trei încăperi, fiind considerată de proprietar o “stână modernă”: stâna brânzei, cu o lungime de 4 m şi o lăţime de 2 m; fierbătoarea, cu o lungime de 3,5 m şi o lăţime de 2 m, în mijlocul căreia se află vatra cu zăvădar (cujbă) din fier; şi locul de dormit al ciobanilor. Locul pe care se întinde este de 8 ha. de teren şi 1 ha. de pădure.”Acum?

-S-a mai schimbat…am făcut alta, din nou, mai modernă. Stâna brânzei e mai mică, mai cu gust făcută, furcile și zăvădarul sunt vizavi, pe mijloc, în fierbătoare. Ciobanii dorm lângă oi, au colibă, fiecare la coliba lui.

-Acum 15 ani, aveați 300 oi, 17 porci, 3 cai, 18 câini, 2 măgari, 25 găini.

-Oile s-au mai împuținat, mai am vreo 250. Porci…am avut și câte 40, acum am 19, caii i-am dat, măgari nu mai am, găini avem destule. Câini? Tineret. Îs buni și la oi, și la vânătoare, că-s cuminți. Am mai prins câte-un vițel de ciută, i-am crescut împreună, să se-nvețe să nu prindă vânatul. L-am ținut acasă toată iarna, de mic, dormea aici pe pat, îi dădeam lapte, îi vedea pe câini pe-afară. L-am ținut până avea coarnele mari, dup-aia l-am predat, dar câinii s-au învățat cu el. Câinii mei n-au prins niciodată un vițel de ciută, sunt cuminți și educați.

-”Pe data de 15 mai, oile se scoteau la vărat pe păşuni şi prin păduri, iar pe timpul iernii erau duse în sat. Între 1–15 septembrie oile sunt date la berbec pentru a rămâne gestante şi să fete mieii în luna februarie. Mieii erau vânduţi de Paşte.”

-Acum, rămâi cu ei! Nu mai ai cui să-i vinzi. Tot mai rău…Puțini am dat de Paști, încă avem miei la oi, care sug. Cât despre data de 15 mai…depinde unde ai pășunatul. Anul ăsta, am ieșit drept aici, nu m-am mai dus la câmp. Era prin aprilie. Dar m-a prins urât! Vremuri urâte, pân-acum m-a plouat (n.n. discuția are loc în data de 11 mai) Ba m-a și nins! Și eu mulg, cu încă un băiat, ăla-mi dă la ușă. Greu, no…la 71 de ani, 100 și ceva de oi care trebuie mulse, apoi, fă cașul sau telemeaua, fierbe zărul, dă la porci…s-adună munca. Înainte, până pe 15 mai, le mai țineam la câmp. Aveam oile Tamașfalăului, ăia îmi dădeau pășunat. 

-Citesc din nou din ”Potenţialul turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasnei” : ”Stăpânul stânei, zis Ţică Lazăr, are angajaţi 8 ciobani.  În primul an îşi plăteşte ciobanii cu 1.000.000 lei pe lună, asigurându-le hrană şi îmbrăcăminte, plus un cojoc mare de dormit, confecţionat din 8-12 piei de oaie. Apoi, în funcţie de părerea pe care şi-o face despre aceştia, îi păstrează sau nu, dându-le şi câte o oaie pe an.” În 2016?

-Acum suntem doi: un cioban și cu mine. Anul ăsta, dacă mai plouă mult, cred că nu mai stă (n. râde trist) Îi dau 1000 de lei pe lună, a zis că știe să mulgă, dar nu știe. Mănâncă de aici, are și cojoc, îi dau cadou oi, să se facă și el cu oițe!

-”În mijlocul stânei se află o cruce din lemn, realizată de unul dintre primii ciobani angajaţi la stână, pentru a-şi aminti de acesta, înconjurată de un gard din nuiele.” Mai este?

-E, da-i veche. Am răzimat-o de brad, că s-a putrezit. Se mai vede pe ea scrisul: ”Această cruce s-a ridicat ca amintire de Rusu Ion mânzărar, șef de stână Lazăr Ion, baci Lazăr Marian, mânător Bota Dan, mânător Ciubuc Gheorghe, cârlănar Timaru Cosma, 1995”

”Această cruce s-a ridicat ca amintire de Rusu Ion mânzărar, șef de stână Lazăr Ion, baci Lazăr Marian, mânător Bota Dan, mânător Ciubuc Gheorghe, cârlănar Timaru Cosma, 1995”

-”Locul unde ciobanii îşi construiau adăposturile de dormit pe pământ, în care intrau 3-4 oieri, îl numeau La colibe. Înălţimea acestora nu depăşea 1 metru. Strunga (mulgătoarea), lucrată în totalitate din lemn, este prevăzută cu 3 intrări dinspre târlă, pentru ca trei ciobani să mulgă oile în acelaşi timp. Înainte de înţărcat, când iarba este mai grasă, laptele obţinut de la fiecare oaie nu depăşeşte 6 l pe zi, dar este şi cel mai bun.”

-Colibele sunt mai moderne, mai bune, învelite în tablă, nu mai plouă în ele. Ciobanul poate să doarmă, câinii păzesc. Acum mulg singur, strunga are o singură ușă. 6 litri pe zi? Nici vorbă! Poate 6 kg de brânză pe vară! La un muls, la 100 de oi, două găleți de câte 15 l. Fac două mulsori pe zi, prima la 5 dimineața. Durează vreo oră și jumătate. Noi ținem ceasul vechi, animalul nu știe că se schimbă ora.

- Preţurile de acum 15 ani: 35.000 lei /kg. urda, 40.000 lei /kg. brânza telemea, 50.000 lei /kg caşul, 60.000 lei /kg. brânza de burduf. Cum au evoluat?

- Acum brânza o dăm cu 20 lei, urda-i 18, telemeaua tot așa. Am clienți, că-i în cale, se adună aici la mine. Mai primim câte-un prieten, cei de la formația Nemuritorii mai filmează aici câte-un videoclip, au folosit stâna și caii mei la filmări. Le place aici și eu îi primesc cu brațele deschise, mai uit de necazuri când îi aud cântând.