Cu oile, sub Goru. Sursa: Răzvan Bîștean
Câteva cuvinte despre ciobănitul voineștenilor, găsite în cartea lui Sabin Opreanu, Contribuțiuni la transhumanța din Carpații Orientali, în „Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj”, Cluj, volumul IV (1928–1929), 1931
„Singurele senzaţii mai puternice ale ciobanilor sunt pricinuite de atacurile fiarelor. Tocmai când mă găseam pe Gorul, un cioban şi doi câini goneau un urs, care ziua în amiaza mare sfâşiase nişte oi, cu câteva zile mai înainte la stâna vecină depe Lăcăuțul baciul fusese și el sfâșiat de un urs, care tot ziua atacase porcii dela stână. Când m-am nimerit la stână zăcea cu răni grele în spate. Scăparea i-a fost, că s-a culcat pe pântece, acoperindu-și capul cu sumanul. (...) Peste tot nu e stână, care să nu-şi aibe pagubele ei. De când cu România nouă ciobanii nu mai au voe să ţină arme, iar vânatul este ocrotit de un ministru anume. Bravii vânători de multe ori dau fiarelor otravă, pe care o mânâncă însă şi câinii stânelor şi se prăpădesc. Altădată, vânătorii, în lipsă de vânat, împuşcă câinii ciobanilor, iar aceştia n-au unde se plânge. Fiarele atacă oile de preferinţă pe vreme de ploae şi de furtună, fiindcă nu pot fi simţite de câini, neauzindu-le zgomotul paşilor prin crăngile uscate ale pădurii. Câinii ciobăneşti nu latră decât atunci când se apropie străini şi fiare de oi. Câinii care latră şi fără pricină sunt prăpădiţi de ciobani.”
***
„De ex., la stâna din muntele Bătrâna (stăpân N. Furtună din Covasna) erau numai berbecii şi cârlanii, mioarele erau pe celălalt versant al muntelui, iar mânzările erau la zeci de km depărtare, în Munţii Archita. Cauzele sunt în primul rând a se căuta în adaptarea la felul păşunilor de munte, Mânzărilor li se dă iarbă mai suculentă, care sporeşte laptele, la fel se caută iarbă îmbelşugată şi fragedă şi pentru mioarele plăpânde, ca să se dezvolte repede şi să se mărească timpuriu; numai berbecilor şi cailor li se dă orice fel de păşune, de preferinţă golurile cu iarbă aspră. Sterpelor de multe ori li se face păşunare intensivă, şi ca să se îngraşe repede, să poată fi vândute, nu sunt lăsate să trăpăde mult. Mânzările sunt izolate să poată fi mulse mai iute.”
Mai multe din aceeași carte, aici: https://mesageruldecovasna.ro/contributiuni-romanesti-de-la-voinesti/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu