În jurnalul de călătorie „Transilvania – produsele şi oamenii ei” de Charles Boner, Londra, 1865, am găsit câteva informaţii despre localitatea noastră - voi da periodic extrase din el: textul original şi o traducere a lui.
Vizitatorii
Covasnei aduc cu ei necesarul casnic – paturi, ustensile de bucătărie, bunuri
ce nu pot fi găsite aici etc. Cei de vin atât de bine dotaţi au obiceiul de a-i
invita pe cei ce nu au toate acestea aduse să le accepte ospitalitatea. Plecarea
spre băi este ca o migraţie: aşa de multe sunt articolele, bunurile personale
şi proviziile pregătite şi împachetate pentru excursie. Abundenţa acestor
izvoare de apă minerale şi de gaze din estul Transilvaniei este una dintre
minunăţiile acestui pământ. Toată împrejurimea este plină de ele. În şisturile
bituminoase care se găsesc în împrejurimile Covasnei se pot descoperi un mare
număr de plante ale lumii preistorice.
Fiecare izvor al satului Voineşti, unde este
situată baia cu gaze, este impregnat cu acid carbonic, şi multe pivniţe ale
caselor sunt inundate de aceste izvoare până la un anumit nivel. Solul este
atât de plin de vapori otrăvitori încât la orice excavare a lui trebuie luate
măsuri de precauţie întrucât săpând în adânc nenumăratele canale de comunicaţie
subterane se deschid şi prin ele se revarsă în atmosferă gazele. După ploaie,
multe mici izvoare de gaz devin vizibile pe sol şi ele se dovedesc a conţine
acid carbonic pur.
În aceste circumstanţe neobişnite ale
naturii geologice a solului, fără excepţie, oamenii cred că dacă nişte pui de
cloşcă ar fi acoperiţi de aripile acesteia, cu toţii ar fi gazaţi, dacă între
ei şi acest sol al Covasnei nu ar fi interpus nimic. Cu siguranţă, la anumite
momente din zi, nu este sigur să faci baie în „Balta Dracului” din cauza marii
cantităţi de gaze ce se ridică rapid la suprafaţa apei. Dacă bine-mi amintesc
eu, perioada aceasta periculoasă este dimineaţa, înainte ca soarele să ardă cu
putere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu