Un proiect pentru generaţiile viitoare: Salvarea în format tipărit şi electronic a memoriei colective a voineştenilor – tehnici de abordare, de lucru şi de difuzare

   Ne propunem, în materialul de faţă, să prezentăm derularea – în curs şi acum – a unei întreprinderi. Una nu originală, una ce nu necesită deosebite sacrificii, una nu de erudită chemare, dar, în mod neechivoc, una cu mare folos, de suflet şi pentru viitor. Vom arăta în continuare cum am reuşit – şi continuăm demersul – să facem o translaţie din prăfuitul sertar cu fotografii vechi al familiei pe strălucitorul firmament al cernelii şi hârtiei tipografice şi, la fel, pe monitoarele computerelor. De fapt, lucrurile stau invers: întâi pe calculator, apoi în cărţi.

   După cum sperăm să ştie şi să ia seamă tot mai multă lume, în Covasna, funcţionează “Asociaţia Cultural Creştină Justinian Teculescu” – o entitate în slujba românismului din judeţul nostru. “Românism” ziceam – acesta poate fi afirmat şi promovat prin nebănuit de multe mijloace; unul dintre acestea este salvarea memoriei colectivităţilor prin prezentarea fotografiilor vechi în format electronic sau tipărit – ceea ce facem şi noi, noi, colectivitatea din Voineşti, Covasna – vom explica în continuare “Cum?”

   Adesea InterNet-ul este blamat pentru superficialitatea sa şi acuzat că accelerează nepermis modernitatea, rupând legăturile cu tradiţa, cu rădăcinile. Încă o idee preconcepută, păguboasă, spunem noi – şi avem temei pentru asta, pentru că, în mod vizibil, lucrurile nu stau aşa, dacă-l punem la lucru cu minte! Să nu uităm că spaţiul cibernetic este unul foarte “democratic” – fiecare se poate exprima aici; este unul foarte “ieftin” – fără vreo investiţie ca cea, de pildă, a tipăririi sau a cumpărării unei cărţi, oamenii au acces la informaţie (desigur selectarea ei este o probă dificilă uneori); este unul cu “acţiune percutantă instantanee”.

   Unul dintre trend-urile de noutate în lumea internauţilor este, desigur, Facebook-ul: un site de nemaipomenită popularitate şi putere de penetrare. O provocare populară, spre satisfacţia nu numai a noastră, pe Facebook este cultivarea patriotismului. Pe acest fond, au apărut în această reţea multe pagini, grupuri sau profiluri care prezintă valori tradiţionale locale, imagini vechi şi noi din satul, comuna, oraşul, judeţul sau zona respectivă. Exemplificăm, succint, cu acestea: 

Urmând astfel de exemple, desigur urmându-ne în primul rând imbolul interior, am focalizat şi noi eforturile de aducere aminte prin imagini vechi, pe câteva site-uri de pe internet:

Asociaţia Cultural Creştină Justinian Teculescu – grup înfiinţat pe Facebook în ianuarie 2013.

Acest grup are în prezent aproximativ 1050 de membri. Nu numărul lor este important, ci faptul că aceştia au aderat la o idee, la tehnica de difuzare prin InterNet a informaţiilor despre comunitatea din Voineşti – Covasna, ce are ca patron spiritual pe episcopul Justinian Teculescu. Administratorii grupului au decis ca acesta să funcţioneze în regim “închis”, adică aderarea la el, posibilitatea de a vedea ce se postează acolo să fie făcută după ce persoana interesată a fost aprobată a avea acces. Multe sunt categoriile de postări de aici: invitaţii la evenimente sociale-culturale-economice-sportive, imagini şi informaţii de la evenimentele desfăşurate, diferite comunicări care interesează comunitatea, laudatio adus unor fapte ori oameni reprezentativi nouă şi, bineînţeles, poze vechi. Din cele 156 de “Albume” ce pot fi vizualizate pe site-ul grupului “Asociaţia cultural creştină Justinian Teculescu” mai bine de 100 sunt cu imagini de mai demult. Am grupat aceste imagini pe surse de provenienţă – exempli gratia: „Din arhiva personală a doamnei Doina Chirilă, născută Cojan”. Mereu este nu numai corect, dar şi potenţiator să subliniezi sursa fotografiilor vechi. Asta pentru că cei care au făcut efortul de a le scoate din sertar pentru a fi scoase din uitare, se simt mândri şi răsplătiţi pentru acţiunea lor. De asemenea, cunoscând persoanele ce au făcut donaţia de imagine veche, ceilalţi vor gândi „Şi eu pot face la fel!”. Aşa am ajuns la mii de poze scanate şi prezentate. Cineva – modestia nu este mereu cea mai bună cale – ne spunea că nu a pomenit o comunitate locală din ţara noastră care să aibă o aşa fototecă impresionantă... La fiecare poză, acolo unde pe verso sunt înscrisuri, le-am prezentat şi pe acestea – scanate; de asemenea, toate informaţiile disponibile despre acestea au fost publicate. Mai mult, am provocat pe diferiţi urmaşi ai celor din poze – prin tehnica „etichetării” – să-şi întrebe rudele mai în vârstă despre anume imagini. În genere o imagine este bine documentată atunci când în „Fişa ei muzeografică” are înscrisă: data, locul, personajele, prilejul, fotograful şi, cum am spus, în mod obligatoriu sursa de provenienţă – atât cine o deţine, cât şi cine a pus-o la dispoziţie. Vă vom prezenta acum, spre exemplificare, imagini din acest album:

Pentru aceste imagini vechi am avut mai multe strategii de a le aduna: în primul rând prin contactul direct cu membrii comunităţii: vecini, rude, prieteni, cunoştinţe. Apoi ca un exerciţiu didactic pentru copii: cu ocazia activităţii noastre profesorale am explicat elevilor importanţa salvării şi promovării fondului de imagine veche existent. Copiii au răspuns pozitiv: şi-au îndemnat părinţii ori bunicii să le înmâneze aceste poze şi să ni le aducă pentru a fi scanate, prelucrate şi publicate. Referitor la munca de digitalizare, ne face o deosebită plăcere să mulţumim conducerii Asociaţiei Cultural Creştine Justinian Teculescu care ne-a pus la dispoziţie un scanner anume pentru acest proiect. O altă metodă a fost cea deja enunţată, cea a „bulgărelui de zăpadă” care prin rostogolire se măreşte: văzând pozele publicate şi apreciate, tot mai mulţi colocalnici s-au alăturat acestei cauze. Nu cu multă vreme în urmă am reinvitat oamenii să participe la munca noastră prin organizarea unui Concurs EtnoFoto:

Un alt front pe care luptăm, pe lângă mai sus analizatul grup, este pagina Facebook numită Asociaţia Cultural Creştină Justinian Teculescu Covasna. Aici însă nu imaginile vechi sunt precumpănitoare ci informaţiile despre activitatea O. N. G.-ului nostru: informaţii prin imagini şi prin cuvinte.

               Pe lângă cele două locuri de pe Facebook, proiectul nostru digital mai este promovat şi pe blogul pe care îl citiți în acest moment,  Covasna de odinioară. Aici promovăm deopotrivă imagini vechi, ştiri de actualitate, laudatio pentru cei mai de seamă membri din trecut şi de azi ai comunităţii noastre. 

Aceste trei locuri din spaţiul digital unde derulăm proiectul nostru de salvare a memoriei colective a voineştenilor se completează, se susţin reciproc, crează o imagine coerentă a ceea ce vrem noi: să spunem neîncetat că este frumos să fim români!

   Dar, cum lesne este de judecat, ca oameni aplecaţi asupra livrescului, asupra cuvântului scris, ca intelectuali, noi susţinem cu tărie că pentru un management complet al ideii de „Fototecă comunitară” este necesar ca ea să fie publicată şi în lucrări tipărite. De aceea, selectând cele mai reprezentative imagini apărute iniţial în spaţiul virtual şi având sprijinul financiar al ACCJT, am reuşit publicarea a două volume-album: Covasna, Voineşti: Istorie şi cultură românească în imagini, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2014   şi Chipuri de demult din inima României: Voineştii Covasnei în imagini din secolul trecut, Editura Magic Print, Oneşti, 2015. Un al treilea volum este în pregătire şi altele, cu voia Celui de Sus, vor mai urma. 

În primul volum am grupat imaginile în funcţie de tematica lor, pe capitole: 

 În al doilea volum, pozele au fost grupate în funcţie de sursele lor de provenienţă:

Câteva din aceste fotografii, asociate cu versuri ale unor poeți contemporani, postate pe pagina personală de Facebook, au ajuns la un număr impresionant de aprecieri și distribuiri:

Cum am expus supra, pe lângă implicare afectivă, colaborare, muncă şi timp, am beneficiat în acest proiect de sprijin financiar din partea Asociaţiei cultural creştine Justinian Teculescu. Aşadar, pentru astfel de proiecte este necesară o cât de mică implicare financiară a unor organizaţii şi instituţii.

Desigur că pe lângă target-ul comun, această muncă de colectare, prelucrare, documentare şi publicare de imagini vechi, are şi satisfacţii personale deosebite: totul se face bine dacă este din pasiune. Şi, chiar mai mult decât atât, ca un rezultat oarecum indirect şi poate neaşteptat, am descoperit cu enormă satisfacţie imagini inedite cu strămoșii mei. Nu m-am ferit să public electronic sau tipărit imagini familiale. Exemplific cu câteva, care îmi sunt foarte dragi (postarea, AICI)

Cu multă satisfacţie constatăm că munca noastră este reperată şi valorizată în lucrări prodigioase: poze din colecţia noastră au fost preluate în Nicolae Bucur, Etnograful și cercetătorul Nicolae Dunăre, Editura Eurocarpatica, 2015 sau Repere identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, Ioan Lăcătuşu, Erich-Mihail Broanăr şi colaboratorii. Ne onorează, ne dă imbold acest lucru. Mulţumim!

În încheierea prezentării noastre, cu îndatorare domniilor voastre – pentru audiere, tragem linie şi reiterăm: viaţa nouă pe care o dăm acestor poze vechi, este pentru noi o muncă, o plăcere, o datorie. Cum am arătat: pe toate căile disponibile am colectat şi am difuzat imaginile acestea vechi, cu îndârjire am făcut-o! Pentru că aşa este normal. Pentru că aşa am simţit.

Prof. Florentina Teacă

Material prezentat la Sesiunea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Ediţia a XII-a, 10-12 decembrie 2015, Secţiunea Muzeu-Patrimoniu-Public