Ca totul să meargă „milităreşte” nu lipseşte un program al zilei. El chiar se respectă cu stricteţe: pe la ora 5.00 se trezesc ciobanii, înfulecă ceva şi trec la muls. Sabin Opreanu face un tablou al acestei activităţi, la anii 1920: „Activitatea cea mai febrilă şi mai sgomotoasă la stână este în decursul mulsului. Ciobanii ceartă oile îndărătnice, oile behăie, strungarul le îmblăteşte către ţarc, adunându-le spre strungi, de-l trec sudorile, baciul supraveghiază sgomotos totul. În acest vacarm şi tropăit până şi câinii încep a urla a pustiu. Porcii, nelipsiţi de pe la stâni, îngrămădindu-se în cocinile depe sub streşinile stânei, guiţă şi ei asurzitor.”( S. Opreanu, „Contribuţiuni la transhumanţa din Carpaţii Orientali”, Cluj Napoca, 1930) – da, oile, oamenii, toţi trebuie impulsionaţi de baci, stâna se trezeşte! După muls oile merg către păşune unde se răsfiră. Pe drum până acolo sunt duse la apă – trebuie să bea pentru că, de obicei, până după amiaza nu o să mai aibă ocazia. Cei ce rămân la stână – baciul cu ceva ajutoare – se apucă de dat mâncare la porci, păsări şi apoi de preparatul laptelui. Ciobanii ce-s cu oile, prânzesc acolo – „mănâncă din brişcă”, iar cei ce stau la stână ceva mai boiereşte. Către înserat, pe la 5.00 – 7.00 oile se întorc (după ce au fost adăpate) şi iar începe mulsul. După asta se face curăţenie, se spală vase, se prepară laptele, se mănâncă cina.
Una dintre cele mai grele munci este mulsul oilor; această activitate se face, la noi, doar de către bărbaţi – femeile şi copiii nu participă, decât adiacent (ca, de exemplu, strungarul sau cineva ce cară laptele muls). Sabin Opreanu face o socoteală: „Un cioban isteţ mulge într-un ceas pânăla 150 de oi.” Mai mult de două ore nu e în regulă să dureze mulsul oilor, aşa că numărul de ciobani-mulgători din familie sau angajaţi se ajustează şi în funcţie de aceşti parametri. Întotdeauna (şi se vede şi din pozele voineștenilor postate de-a lungul timpului pe acest blog) ciobanii au musculatura antebraţelor foarte dezvoltată, au o priză foarte puternică pe pumn.
Foto: din arhiva personală a d-rei Narcisa Muntean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu