 |
| Nea Țică Lazăr cu câinele Negru |
Am avut un câine, Negru. Era de nădejde și la oi și la vânătoare.
Când ieșeai în câte-un deal, eram cu vânătorii, cu toți, numa-l vedeai că întinde nasul și știai că în partea aia e vânatul, unde se sucea câinele. Făceam goană. Ne așezam (vânătorii), dădeam drumul la câine, îl auzeai lătrând și gonacii începeau să strige, pac, pac! Era un câine... toți vânătorii ăi bătrâni îl știu pe Negru ăsta. A murit la 12 ani; ursul mi l-a trântit o dată. Se bătea foarte bine, nu era așa prost ca să intre brusc. Mistreții l-au fost tăiat de vreo trei ori. Da’ după ăsta am plâns... Nu numai eu, cred că toată grupa, erau vreo 70 și ceva de vânători în grupă, eram atunci șef de grupă.
Era un câine foarte, foarte... și cuminte, și bun. Mai avea Gheorghe Cojan unul, făcea pereche cu el, mergeau împreună, simțeau la distanță.
Fugeam, că atunci eram tânăr; lătra câinele, așezam armele, câte treizeci de arme, și intram în goană. Imediat soseam acolo, pac! Le era necaz la vânători că ei stăteau în ștand și nu mai apuca vânatul să vină la arme. Deja aveam și dușmani, da’ nu eram de vină eu; dacă era câinele bun?!
Au rămas urmași de la el, dar mi i-au tot omorât ursoaicele, când mergeam să prind pui de urs. Acum am a cincea generație din Negru.
*
Pe un unchi, Lăzărică, frate cu tata, l-a fost omorât ursul. Îmi povestea tata că a ieșit cu oile la munte, sunt peste 90 de ani de atunci. Era zăpadă, că atunci le scoteau repede la munte. A venit ursul, a dat în el, l-a lovit cam la burtă. Ursul a plecat, dar, când să sară un brad, și-a agățat mațele de bradul ăla dărâmat. Lăzărică nu l-a văzut. A fugit cu câinii după el, când să sară peste brad, a dat de urs. Praf l-a făcut. O mână-colo, una, dincolo, în pătură l-au adunat de l-au adus acasă. D-aia maică-mea nu voia să mă lase pe mine să mă duc la oi (n.n.: în registrul parohial al decedaților, aflat la Direcția Județeană din Sfântu Gheorghe a Arhivelor Naționale, la anul 1919, este menționat Neculai Lazăr, fiul lui Gheorghe Lazăr și al Reveicăi Bîrlă, ”de 30 ani, june, omorât de fiară sălbatică (urs)”)
 |
| Urmașii lui Negru |
 |
| Nea Țică Lazăr, aprilie 2016 |
Foto: din arhiva personală a d-lui Ioan Lazăr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu