Gheorghe Jurebiţă (1894-1968)

Gheorghe (George) Jurebiţă s-a născut la 8 aprilie 1894, la Voineşti-Covasna, ca al doilea fiu al soţilor Nicolae Jurebiţă şi Maria, născută Teacă, sora Episcopului Justinian Teculescu. 

După ce urmează clasele primare în Covasna, îşi continuă studiile la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, fiind coleg de clasă cu vărul său Horia Teculescu, fiul protopopului Ioan Teculescu, devenit Episcopul Justinian, şi cu viitorul poet Lucian Blaga. În timpul liceului, opt ani de zile, cei doi veri Ghiţă-George şi Horică au fost foarte apropiaţi, la bine şi la rău. La absolvire, în anul 1914, şi-au făcut fotografii, în uniforma şagunistă, spre aducere-aminte, cu însemnări scrise caligrafic pe verso.

La terminarea liceului, Gheorghe Jurebiţă se hotărăşte să urmeze Institutul Pedagogic-Teologic „Andreian” din Sibiu. Un „Certificat” eliberat, în 3/16 decembrie 1914, de Consistoriul Bisericei Ortodoxe Române din Transilvania adevereşte „oficios” că tânărul George Jurebiţă „este primit în rândul candidaţilor de preoţi ai arhidiecezei greco-orientale transilvane şi ca elev al institutului seminarial teologic arhidiecezan din Nagyszeben (Sibiu), acum în anul prim, ascultă cu spor studiile clericale, iar după absolvirea acestora şi după facerea examenului de cualificaţiune preoţească cu succes corespunzător, va putea fi promovat la gradurile preoţiei şi aplicat la servicii preoţeşti în această arhidieceză, după normele în vigoare”. Documentul este semnat de Ioan Meţianu, arhiepiscop. 

Diploma de absolvire a Institutului Pedagogic-Teologic „Andreian” din Sibiu, din anul 1917, intitulată „Absolutoriu”, atestă faptul că tânărul Jurebiţă a avut calificative maxime la toate obiectele de învăţământ. Remarcăm că toţi cei trei ani de studiu la „secţiunea teologică”, între 1914-1917, au fost în perioada primului război mondial, iar diploma i-a fost eliberată la „Oradea Mare”, în 18 mai 1917, având semnături ale unor mari profesori, precum dr. Nicolae Bălan, dr. Vasile Stan, dr. Pavel Roşca, dr. Romul Cândea, Timotei Popovici. În acelaşi an, la 25 aprilie 1917, obţine „Atestatul de cualificaţiune” în care se menţionează că „s-a supus examenului practic, prescris pentru candidaţii la preoţie”, în urma căruia candidatul George Jurebiţă a obţinut „calculul Foarte bine” şi „se declară deci cualificat pentru chemarea preoţească în arhidieceza română greco-orientală a Transilvaniei, şi în puterea acestui atestat i se dă dreptul de a concura la parohiile noastre, conform cualificaţiunei şi serviţiilor sale”. Documentul este semnat de arhiepiscopul şi mitropolitul Vasile Mangra şi de dr. Octavian Costea, secretar consistorial. 

După absolvirea Institutului Teologic, a fost învăţător confesional, funcţionar la Consistorul Arhidiecezan Sibiu, diacon, între 1921-1923, la Catedrala din Sibiu, iar de la 1 noiembrie 1923 la 1 martie 1925 a fost diacon la Episcopia Militară „cu solda gradului de căpitan”. Pentru a obţine această funcţie a avut nevoie de binecuvântarea/aprobarea ierarhului. Dintr-o adresă eliberată de Consistorul Arhidiecezei Ortodoxe de Alba-Iulia şi Sibiu, nr. 7160 din 18 septembrie 1923, semnată de arhiepiscopul şi mitropolitul Nicolae (Bălan), aflăm următoarele: „Văzând cererea diaconului Gheorghe Jurebiţă din Sibiu, de a i se da voie să treacă în altă eparhie pentru a intra în clerul militar, îi încuviinţăm numitului să iasă din Eparhia noastră”. Regretăm că nu am găsit încă documente care să ateste faptul că a lucrat în Episcopia Armatei, probabil alături de Episcopul Armatei Justinian Teculescu.

La solicitarea unchiului său, Episcopul Justinian Teculescu, de la 1 martie 1925 până la 1 octombrie 1932, George Jurebiţă a îndeplinit funcţii importante la Episcopia de Cetatea Albă – Ismail: director asesor, secretar eparhial, diacon ceremonial, de la 1 martie 1295 până la 1 noiembrie 1925, iar preot ceremonial la Catedrala episcopală din Ismail de la 1 noiembrie 1925 până la 1 octombrie 1932.

Din revista bisericească „Luminătorul”, nr. 22-23, din 1925, ce apărea la Chişinău, aflăm că „diaconul Jurebiţă este hirotonit preot pentru catedrala din Ismail la 1 noiembrie 1925. De asemenea avea calitatea de reprezentant supleant al Eparhiei Cetatea Albă – Ismail în Congresul Naţional Bisericesc.

În toate aceste funcţii, a lucrat cu devotament şi cu fiiască dragoste faţă de Episcopul Justinian, pentru buna rânduială a Eparhiei. Pe lângă obligaţiile de serviciu, preotul Gheorghe Jurebiţă a editat toate numerele Buletinului Episcopiei Cetatea Albă-Ismail din perioada 1925-1932, punându-şi toată priceperea în a evidenţia bogata activitate pastorală a Episcopului Justinian Teculescu şi folosind o limbă română corectă şi expresivă. 

În perioada amintită, G. Jurebiţă a fost şi profesor la Seminarul Teologic „Melhisedec Episcopul” din Ismail, predând Teologia dogmatică, Morala creştină, Istoria, Limba română şi cunoştinţe de cancelarie. La adunările Comitetului Şcolar al Seminarului Teologic „Melhisedec Episcopul” din Ismail, preotul George Jurebiţă era delegatul Episcopiei. 

Toate funcţiile şi sarcinile îndeplinite în cadrul Eparhiei Cetatea Albă – Ismail dovedesc încrederea deosebită pe care Episcopul Justinian Teculescu a avut-o în calităţile intelectuale şi fizice extraordinare ale nepotului său, preotul G. Jurebiţă.

După trecerea la cele veşnice, în 16 iulie 1932, a Episcopului Justinian Teculescu, preotul Gheorghe Jurebiţă îşi dă demisia din funcţia de secretar eparhial şi din toate celelalte funcţii pe care le deţinea în cadrul Eparhiei Cetatea Albă – Ismail. În scrisoarea de mulţumire a Consiliului Eparhial adresată preotului Ghe. Jurebiţă, la plecarea acestuia din Ismail (1 oct. 1932), este arătat regretul că „iubitul nostru şef Părintele George Jurebiţă mâne ne părăseşte, plecând din Eparhia noastră. Mai mult de şapte ani a stat Părintele Jurebiţă în capul Cancelariei Consiliului Eparhial”. De asemenea este arătat faptul că, pe lângă conducerea Cancelariei Consiliului, şi-a luat încă o însărcinare mai complicată şi mai obositoare, aceea de a-i învăţa pe funcţionari scrierea corectă în limba română. Personalul Cancelariei era compus aproape în întregime din persoane născute în Basarabia, sub stăpânirea rusă şi cu educaţia şi cultura rusă, de aceea „n-a putut deodată să se exprime corect româneşte, atât verbal, cât şi scris”. Părintele Jurebiţă „imediat după luarea în primire a postului său de Secretar Eparhial, ia asupra sa aceasta, repet, obositoare însărcinare de a ne da îndrumări cuvenite şi a corecta toate greşelile noastre, nelăsând să plece nicio adresă fără a fi verificată şi semnată de P.C. Sa”. În continuare, se arată în scrisoarea de mulţumire că îşi îndeplinea această însărcinare „fără nicio supărare, fără observaţii jignitoare, întotdeauna corect şi cu o răbdare chiar uimitoare, luând exemplu, sau după asemănarea familială cu iubitul şi mult regretatul Prea Sfinţitul Episcop Justinian, al cărui principiu, în relaţii cu toată lumea, era în primul rând OMENIRE şi DRAGOSTE.”

În nr. 9 din 1932 al Buletinului Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail, la pagina 4, într-un articol intitulat Demisie, se anunţă că „P.C. Protoiereu George Jurebiţă, secretarul nostru Eparhial, după o activitate de şapte ani şi şapte luni în Consiliul nostru Eparhial, şi-a prezentat demisia pe ziua de 1 octombrie a.c., şi cerându-şi Cartea Canonică a părăsit Eparhia noastră, la a cărei organizare şi consolidare a lucrat alăturea de mult regretatul nostru P.S. Episcop Justinian, cu deosebită dragoste, pricepere, zel şi conştiinciozitate. Astfel cu numărul de faţă, P.C. Sa îşi încheie şi lucrarea de redactor al Buletinului nostru Eparhial, pe care a îndeplinit-o singur, tot timpul de la 1 martie 1925 până astăzi”. 

Într-o adresă din 23 august 1932 a Consiliului Eparhial al Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail, semnată de Episcopul Dionisie, care a urmat Episcopului Justinian, se arată că „demisia pe care P.C. Sa de bună voie ni-a prezentat-o şi ieşirea P.C. Sale din Eparhia noastră ne-a produs adâncă părere de rău, pentru că înseamnă o pierdere simţitoare pentru Stăpânirea noastră Eparhială”. 

O altă adresă de mulţumire din partea Comitetului Şcolar de pe lângă Seminarul Teologic „Episcopul Melhisedec”, Ismail, este adresată Părintelui Protoiereu Gheorghe Jurebiţă, în data de 20 august 1932, prin care i se exprimă „călduroase mulţumiri pentru concursul preţios şi sincer ce totdeauna aţi dat Seminarului ţi pentru activitatea ce aţi avut în sânul Comitetului şcolar ca reprezentant al P.S. episcop”. 

Aprecieri asemănătoare, dar pentru alte calităţi, aflăm într-un proces-verbal al Consiliului parohial din Covasna, din 11 septembrie 1927, scris de preotul Er. Ticuşan şi semnat de oameni de vază ai localităţii, preotul Gheorghe Furtună, Nic. Manea, Alexe Teculescu, Gh. Papuc, Nic. Dobros, Ioan N. Şerban, Ioan Costea, Florea Giuglea, Gh. Op. Sorescu, Dumitru Manole, Gh. Cojan şi epitropii Const. Furtună, Oprea Negruţ şi Ioan Cosnean. În acest proces-verbal se arată că preotul Gheorghe Jurebiţă a donat bisericii un rând complet de veşminte (ornate) preoţeşti complet „pentru Sfânta noastră biserică, întru pomenirea răposatei sale soţii Florenţa şi a moşilor săi Matei şi Paraschiva”. Această „donaţiune” care „în cadrele unei predici a fost comunicată tuturor credincioşilor în ziua de 4 septembrie a.c., trebuie să mişte toate inimile nobile spre fapte, deci propune a se lua act şi în această şedinţă”. Consiliul parohial, aflând „de această mărinimoasă faptă a bravului fiu al parohiei noastre, îi transmite cele mai profunde mulţămiri şi roagă pe Atotputernicul Dumnezeu să odihnească cu drepţii pe iubiţii săi trecuţi la veşnicie, iar Cucerniciei Sale să-i dea viaţă lungă şi rodnică, spre binele bisericii, alăturea de Preasfinţitul nostru Episcop Justinian, fala parohiei noastre, din sufletul cald al căruia şi dânsul a primit atâta căldură. Roagă pe Cel ce cunoaşte inima şi rărunchi, în faţa căruia nimica nu rămâne ascuns şi nedescoperit, ca ambilor acestor fii ai parohiei noastre să le dea viaţă lungă şi întrupată în fapte mari, şi putere de a putea săvârşi încă multe asemenea ajutoare la altarul Sfânt al Domnului”. Documentul este înregistrat la Oficiul Parohiei Ortodoxe Române din Covasna, Protopopiatul Oituz cu nr. 153 din 25 septembrie 1927. O copie a acestuia a fost trimisă preotului Ghe. Jurebiţă, însoţită de o adresă autografă a preotului Eremia Ticuşan în care i se spune că „s-a luat act de frumoasa donaţiune ce aţi făcut sfintei noastre biserici. Dumnezeu să vă răsplătească aceste trecătoare cu cele veşnice”. 

Pentru activitatea desfăşurată la Episopia de Cetatea Albă – Ismail, Ministerul Cultelor îi acordă lui Gheorghe Jurebiţă, în 1928, medalia „Răsplata Muncii”, clasa I cu brevet, iar din partea Patriarhiei Române primeşte, în acelaşi an, crucea aurită gramata nr.5688/1928 şi mai târziu titlul de protoiereu gramata nr. 5362/1932. 

Se cuvine să evidenţiem deosebitele merite ale lui Gheorghe Jurebiţă şi prin menţiunea că, în 1929, şi-a luat Doctoratul în Ştiinţe Politice al Universităţii din Cluj. Diploma, care confirmă titlul de „DOCTOREM SCIENTIARUM POLITICARUM”, are semnătura autografă a rectorului G. Bogdan Duică şi aceea a decanului Emil Haţeganu. În decembrie 1934, George Jurebiţă a obţinut a doua licenţă, de la Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat a Universităţii din Cernăuţi. 

Rezultatele deosebite obţinute de preotul Gheorghe Jurebiţă prezentate mai sus i-au adus desigur satisfacţii pe linia profesională. În viaţa de familie însă a avut mult de suferit. S-a căsătorit la Sibiu, în 1922, cu Florenţa, o femeie deosebit de frumoasă şi iubită de familia soţului, dar, în 1927, la Ismail, aceasta se îmbolnăveşte grav şi trece în lumea celor drepţi, lăsând durere şi suferinţă în sufletul celor care au iubit-o. Desigur munca asiduă şi multiplele îndatoriri efectuate în cadrul Episcopiei Cetăţii Albe-Ismail, alături de povăţuitorul său sufletesc şi unchi, Episcopul Justinian, i-au alinat treptat cumplita durere. După ce părăseşte Eparhia, în care a avut şi bucurii şi necazuri, Gheorghe Jurebiţa se recăsătoreşte cu Steliana, născută Laridov, în 3 septembrie 1932. Este obligat să părăsească cinul preoţesc. Se stabileşte, în 1933, la Sighişoara, are trei fete. Ocupă diverse funcţii, de contabil la Liceul de Băieţi „Principele Nicolae”, unde era director vărul şi prietenul din tinereţe Horia Teculescu, apoi este director al Cooperativei „Progresul” şi funcţionar al Uniunii Cooperativelor de Consum. Se pensionează în 1954 şi trece la cele veşnice în 1968, la Sighişoara, unde este înmormântat.

Plecat de pe meleaguri covăsnene, unde adeseori se întorcea cu drag, simţind că doar aici i se picură în suflet putere, Gheorghe Jurebiţă a avut o viaţă plină de încercări, în care străluceşte bogata şi rodnica activitate desfăşurată la Ismail, alături de Episcopul Justinian Teculescu.

Sursa: Informațiile au fost preluate din lucrarea PERSONALITĂȚI ALE ORAȘULUI COVASNA, autori Ioan Lăcătușu, Luminița Cornea, Ioan Luca, Editura Eurocarpatica, 2009