Păpușile de caș din Voineștii Covasnei

Foto: păpușarul lui nea Țică Lazăr, datând din 1933

De un aparte interes etnografic sunt tiparele pentru păpuşile de caş – păpușarele. Acestea sunt confecţionate din lemn şi bogat ornamentate – elemente geometrice, cosmice, zoomorfe, antropomorfe; servesc pentru imprimarea pe caş a respectivelor ornamente. Caşul, cât este încă „verde” se introduce – o felie – între asemenea două tiparniţe iar după ce se scurge de zăr, se afumă.

Din punct de vedere artistic-afectiv aceste „păpuşi de caş” sunt încă o expresie a sensibilităţii voineştenilor. Spune aşa de frumos domnul Constantin Secară într-un articol: „La ce s-o fi gândit, oare, oierul voineştean atunci când, lucrând cu barda şi cuţitul în inima lemnului de paltin, a zămislit „păpuşarul” - tiparul „păpuşii” de caş? Desigur, gândul îi era departe, la iubita lui din vatra satului, pe care o vedea, cu ochii minţii şi în lăuntrul cugetului său, aşa cum şi era ea de fapt: inocentă, frumoasă, zveltă şi mlădioasă, cu părul negru, mătăsos, cu nasul în vânt şi bărbia hotărâtă, cu gura şi buzele ferme, cu sprâncene arcuite, cu ochi negri strălucitori şi cu sclipiri misterioase în privirea-i dârză.” Şi mai spune că „Aceste înfăţişări cioplite întruchipează calităţile sufleteşti pe care voineştenii le ascund în cele mai tainice străfunduri ale sufletelor lor - sensibilitatea, puritatea şi frumuseţea sufletească -, virtuţi bine ascunse, pe care nu le-ai bănui, nici de la o primă întâlnire, nici din următoarele. Căci voineştenii sunt oameni mândri şi rezervaţi, ai putea spune chiar închişi întru sinele lor; ei ţi se descoperă ţie, străin venit ca oaspete în aşezarea lor, doar după o îndelungată cunoaştere, după numeroase observaţii şi tatonări, doar dacă ai făcut dovada sincerităţii, onestităţii şi gândurilor tale bune şi doar atunci când ei s-au convins că le meriţi încrederea. Dar, în spatele firii lor, aparent aspre şi hotărâte, se ascund calităţi umane nebănuite: puritate, candoare, bun-simţ.” Sursa, AICI: http://www.condeiulardelean.ro/articol/povestile-papusilor-de-cas-din-voinesti-covasna

Nea Țică Lazăr mi-a povestit cum păpuşile acestea erau, pe vremuri, cadouri pentru iubite: de Sântilie „Te duceai pe la fete, le duceai păpuşi de caş. Încă şi acum am păpuşarul cu care le făceam. E din ’33, mult l-am folosit! Opăream caşul să fie ca guma, îl puneam în presa asta, apăsam până se strângea bine, tăiam pe margine cu briceagul, puneam la fum, până se afuma bine. Ăsta era cadoul la fete, ciocolată nu era atunci (n.n. – râde cu poftă)”

Foto: păpușare și păpuși de caș; sursa: MNCR