Foto: Covasna interbelică, hartă din cartea COVASNA ilustrată, geografică și economică,
geologică, balneară, medicală, industrială, turistică și arheologică, de dr. V. Stroescu,
editată de Societatea de hidrologie și climatologie medicale, București, 1932 (detalii, AICI)
Am vorbit AICI despre MONOGRAFIA COMUNEI COVASNA, realizată, în perioada interbelică, de învățătorul Nicolae Vleja, aflată în manuscris.
Astăzi, câteva informații despre „instituțiile economice” covăsnene interbelice, rânduri semnate de înv. Nicolae Vleja, din același manuscris transcrise.
Instituțiile economice
„Sigur că într-o directă legătură cu starea materială a populației, sunt și diversele instituții economice cari au luat ființă, valorificând munca, aducând economie în gospodării sau venind bănește în ajutorul locuitorilor, sub caracterul și scopul fiecăreia dintre ele.
Ca mai vechi între aceste instituții cu caracter economic, se poate aminti composesoratul din Covasna. Pe la 1890 ia ființă „Casa de economii S.A.” care până la începerea crizei financiare de după război, a făcut față cu tărie tuturor cerințelor în întreaga regiune. În 1932 situația financiară o silește a se afilia „Casei de păstrare” din Brașov.
În 1900 se întemeiază „asociația de credit” pentru comuna și regiunea Covasna. În 1926 se transformă în societate anonimă, sub numele de „Banca de credit a comunei și regiunii Covasna”. În această formă ajunge la prosperitate, numărând la începutul anului 1928 un capital social de 6.250.000 lei.
În prezent acțiunea îi e anchilozată prin faptul că 90% din debitori sunt agricultori cari dacă răspund la termen cu ratele conversiunii, acestea sunt departe de a menține prosperitatea de odinioară a instituției.
Cam în același timp cu nașterea instituțiilor de mai sus, se formează o societate pe acțiuni care ia în arendă dela primăria comunei Covasna exploatarea izvorului Horgas. În 1929, expirând contractul, exploatarea izvorului trece prin licitație cooperativei ce a luat ființă în acest scop în Voinești. După trei ani de activitate însă, izvorul trece unui particular (I. Brașoveanu, Tg. Secuiesc).
E locul de a aminti aici și de „Furnica”, cooperativa de consum care se naște în momentele cele mai grele de frământare socială adusă de război în 1917. La început a făcut pași repezi de înflorire, timp de cinci ani dând în consum populației mărfuri sub prețul celorlalte magazine particulare. Tocmai acest lucru i-a adus însă lichidarea: în anii de după război, valoarea mărfurilor era fluctuantă. Comercianții particulari, precauți, nu depozitau stocuri în cantități mari și se aprovizionau săptămânal. Cooperativa s-a găsit într-un moment dat cu mărfuri în valoare de peste 400.000 lei cărora le-a scăzut brusc valoarea.
Ca instituție economică românească și care a adus servicii reale populației este banca populară „Covasna”. Legea pentru asumarea datoriilor i-a paralizat activitatea, reducându-i operațiile la încasarea ratelor bianuale, acordarea de mici împrumuturi și restituirea treptată a depunerilor principale (biserica ortodoxă). În ultimii ani și-a normalizat activitatea, a redus rândurile membrilor săi, aducând o înviorare a creditului, la care a contribuit și Banca națională prin scontarea de efecte semnate de membri.
În 1939 ia ființă cooperativa „Miorița”, care, prin statut, are menirea de a valorifica produsele regiunii și de a aproviziona membrii cu articole de consum. Se aduc cantități mari de sare și bumbac, dechizându-se și un magazin de coloniale. Într-un viitor apropiat, această cooperativă va juca un rol de frunte în viața economică a întregei regiuni.
Împrejurările politice ce au urmat, au sdruncinat avântul spre bine, au oprit începuturile promițătoare, cari, într-un viitor apropiat, se transformau în realizări.”
Înv. Nicolae Vleja
Notă: Cooperativa „Miorița”, a cărei activitate a fost distrusă de al Doilea Război Mondial și urmările Diktatului de la Viena, va reînvia, în 1946, sub forma Asociației Miorița.
Avem de la anul 1946, ziua de 23 iulie un „Contract de Asociaţie” semnat de 11 voineşteni, membri fondatori: Dumitru I. Olteanu, Ioan I. Olteanu, Ioan Gh. Papuc, Nicolae Sandulea, Dumitru Sandulea, Gheorghe Gh. Papuc, Nicolae St. Olteanu, Gheorghe St. Olteanu, Constantin C. Furtună, Nicolae N. Furtună şi Carol Nagy; contractul are patru pagini şi este autentificat notarial. „Asociaţia Mioriţa” avea sediul „în comuna Covasna-Voineşti, Strada Regală, Nr. 8” şi scopul era „prelucrarea şi industrializarea lânei şi anume: spălat, dărăcit, tors, ţesut, piuit şi vopsit” – era o formă de cooperaţie în care asociaţii beneficiau de posibilitatea prelucrării şi valorificării în comun a lânii. Asociaţia avea iniţial un capital social de 22 milioane lei (nu era o sumă importantă datorită inflaţiei de după război – în anul următor se vor tipări bancnotele de 1 şi 5 milioane), un „Comitet de direcţie” ales anual dintre membri şi având în compunere 4 persoane din care unul preşedinte.
Statutul Asociației Miorița, AICI.
„Sigur că într-o directă legătură cu starea materială a populației, sunt și diversele instituții economice cari au luat ființă, valorificând munca, aducând economie în gospodării sau venind bănește în ajutorul locuitorilor, sub caracterul și scopul fiecăreia dintre ele.
Ca mai vechi între aceste instituții cu caracter economic, se poate aminti composesoratul din Covasna. Pe la 1890 ia ființă „Casa de economii S.A.” care până la începerea crizei financiare de după război, a făcut față cu tărie tuturor cerințelor în întreaga regiune. În 1932 situația financiară o silește a se afilia „Casei de păstrare” din Brașov.
În 1900 se întemeiază „asociația de credit” pentru comuna și regiunea Covasna. În 1926 se transformă în societate anonimă, sub numele de „Banca de credit a comunei și regiunii Covasna”. În această formă ajunge la prosperitate, numărând la începutul anului 1928 un capital social de 6.250.000 lei.
În prezent acțiunea îi e anchilozată prin faptul că 90% din debitori sunt agricultori cari dacă răspund la termen cu ratele conversiunii, acestea sunt departe de a menține prosperitatea de odinioară a instituției.
Cam în același timp cu nașterea instituțiilor de mai sus, se formează o societate pe acțiuni care ia în arendă dela primăria comunei Covasna exploatarea izvorului Horgas. În 1929, expirând contractul, exploatarea izvorului trece prin licitație cooperativei ce a luat ființă în acest scop în Voinești. După trei ani de activitate însă, izvorul trece unui particular (I. Brașoveanu, Tg. Secuiesc).
E locul de a aminti aici și de „Furnica”, cooperativa de consum care se naște în momentele cele mai grele de frământare socială adusă de război în 1917. La început a făcut pași repezi de înflorire, timp de cinci ani dând în consum populației mărfuri sub prețul celorlalte magazine particulare. Tocmai acest lucru i-a adus însă lichidarea: în anii de după război, valoarea mărfurilor era fluctuantă. Comercianții particulari, precauți, nu depozitau stocuri în cantități mari și se aprovizionau săptămânal. Cooperativa s-a găsit într-un moment dat cu mărfuri în valoare de peste 400.000 lei cărora le-a scăzut brusc valoarea.
Ca instituție economică românească și care a adus servicii reale populației este banca populară „Covasna”. Legea pentru asumarea datoriilor i-a paralizat activitatea, reducându-i operațiile la încasarea ratelor bianuale, acordarea de mici împrumuturi și restituirea treptată a depunerilor principale (biserica ortodoxă). În ultimii ani și-a normalizat activitatea, a redus rândurile membrilor săi, aducând o înviorare a creditului, la care a contribuit și Banca națională prin scontarea de efecte semnate de membri.
În 1939 ia ființă cooperativa „Miorița”, care, prin statut, are menirea de a valorifica produsele regiunii și de a aproviziona membrii cu articole de consum. Se aduc cantități mari de sare și bumbac, dechizându-se și un magazin de coloniale. Într-un viitor apropiat, această cooperativă va juca un rol de frunte în viața economică a întregei regiuni.
Împrejurările politice ce au urmat, au sdruncinat avântul spre bine, au oprit începuturile promițătoare, cari, într-un viitor apropiat, se transformau în realizări.”
Înv. Nicolae Vleja
Notă: Cooperativa „Miorița”, a cărei activitate a fost distrusă de al Doilea Război Mondial și urmările Diktatului de la Viena, va reînvia, în 1946, sub forma Asociației Miorița.
Avem de la anul 1946, ziua de 23 iulie un „Contract de Asociaţie” semnat de 11 voineşteni, membri fondatori: Dumitru I. Olteanu, Ioan I. Olteanu, Ioan Gh. Papuc, Nicolae Sandulea, Dumitru Sandulea, Gheorghe Gh. Papuc, Nicolae St. Olteanu, Gheorghe St. Olteanu, Constantin C. Furtună, Nicolae N. Furtună şi Carol Nagy; contractul are patru pagini şi este autentificat notarial. „Asociaţia Mioriţa” avea sediul „în comuna Covasna-Voineşti, Strada Regală, Nr. 8” şi scopul era „prelucrarea şi industrializarea lânei şi anume: spălat, dărăcit, tors, ţesut, piuit şi vopsit” – era o formă de cooperaţie în care asociaţii beneficiau de posibilitatea prelucrării şi valorificării în comun a lânii. Asociaţia avea iniţial un capital social de 22 milioane lei (nu era o sumă importantă datorită inflaţiei de după război – în anul următor se vor tipări bancnotele de 1 şi 5 milioane), un „Comitet de direcţie” ales anual dintre membri şi având în compunere 4 persoane din care unul preşedinte.
Statutul Asociației Miorița, AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu