Din „Monografia comunei Covasna” întocmită de înv. Nicolae Vleja: situaţia culturală

Foto: din cartea COVASNA ilustrată, geografică și economică, 

geologică, balneară, medicală, industrială, turistică și arheologică, de dr. V. Stroescu, 

editată de Societatea de hidrologie și climatologie medicale, București, 1932 (detalii, AICI)

Am postat AICI, AICI și AICI fragmente din MONOGRAFIA COMUNEI COVASNA, realizată, în perioada interbelică, de învățătorul Nicolae Vleja, aflată în manuscris în arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe.

Astăzi, din același manuscris transcrise, câteva rânduri despre „situația culturală”.

Situaţia culturală  

„Covasna fiind un centru administrativ (reședință de plasă) și industrial, locuitorii satului se găsesc la un nivel cultural superior față de populația satelor vecine. Contactul permanent cu funcționarii instituțiilor comunei precum și cu funcționarii comerciali ai întreprinderilor și societăților industriale, trecerea prin stațiune în timpul sezonului a altor vizitatori, contribuie la menținerea acestui nivel cultural.

Așa se explică de ce aici, mai mult decât în satele vecine, influența şcoalei dă roade satisfăcătoare. Pentru mulți părinți cu copii în vârstă de școală, frecventarea regulată a acestora este un punct de cinste.

Sunt interesante în aceasta privință câteva considerații asupra ridicării prin școală a populației românești. În general, românii din Transilvania, dată fiind lupta grea ce o aveau de dus cu cei ce căutau să le îngroape credința, legea și limba, au stat întotdeauna strânși în jurul școlii și bisericii. Astfel se explică faptul că numărul analfabeților e foarte mic ori aproape inexistent între românii covăsneni născuți şi crescuți aici. Dacă avem câțiva, aceștia sunt aproape totdeauna dintre cei veniți de aiurea și aciuiați aici în diferite timpuri. 

Mocanii covăsneni – după cum am arătat – şi-au iubit întotdeauna ocupațiunea lor străbună, oieritul, care fiind destul de rentabilă, nu s-au străduit a îmbrățișa şi alte ocupații. Copiii, abia ieșiți de pe băncile școalei, luau drumul codrului, lângă turmele de oi. Puțini părinți s-au gândit să-și dea copiii la școli superioare, la meserii sau comerț. 

La aceasta contribuia în trecut și situația în care se găseau românii ardeleni față de politica de exterminare a poporului român sub toate raporturile. Ca urmare, intelectualilor români le erau închise multe cariere. Elanul trimiterii copiilor la învățătură era deci micșorat și multe talente rămâneau îngropate, atunci când poporul avea mai nevoie de îndrumători ieșiți din mijlocul său.

Față de acest curent „potrivnic şcoalei”, să zicem așa, s-au găsit întotdeauna şi părinți cu o mai înaltă conștiință și cu vederi mai largi, şi care și-au trimis copiii la învățătură. Nici în Covasna n-au lipsit aceștia. Mulți fii ai satului au ajuns în locuri de cinste, așa cum s-a arătat într-un capitol de mai înainte.

Natural, după războiul pentru întregire, piedicile de mai sus au dispărut și din generațiile tinere multe elemente și-au luat zborul, dând puls de viață nouă comunei Covasna. Se impune totuși o îndrumare către comerț și industrie, domenii care au atras prea puțini covăsneni până în prezent.

La gazetele zilnice sunt abonați parte din locuitori, iar la foi populare (Lumina satelor, Gazeta Transilvaniei, Sănătatea etc.) mai mulți. Cărțile bibliotecii școalei, bisericii sau altor instituții culturale (Astra) se citesc de popor în lunile de iarnă; n-au putut fi însă obișnuiți a se interesa personal de cărțile cari i-ar atrage mai mult. Le primesc prin copiii de școală sau printr-unul din ei care ridică cărți și pentru alți vecini. Lectura cărților bune a influențat  pe ici, pe colo chiar unele lucrări în gospodărie. Se poate spune deocamdată acest lucru mai mult despre albinărit și mai puțin despre „pomărit” și oierit.

În cadrele preocupărilor culturale ale poporului activează și câteva societăți culturale, între cari numărăm despărțământul din localitate al Astrei, organizând serbări mai ales în timpul verii. Secțiunea corală a Astrei a avut în comună și satele românești din plasa Covasna manifestări cari dovedesc priceperea conducătorilor și râvna membrilor societății. Biblioteca Astrei cu 800 volume e condusă de învățătorii școalei din Voinești.

Primul președinte al despărțământului a fost dr. V. Stroescu, medic de circumscripție, care începându-și activitatea în 1926, i-a dat prima organizare, a stabilit cotizații, a completat biblioteca etc. Președintele actual, dr. I. Culea, avocat (începând cu 1930) înclină a dirija activitatea societății spre manifestări culturale, organizând serbări cu piese de teatru, cor etc. Primul conducător al corului Astrei este Traian Tomoioagă, judecător, căruia-i urmează harnicul controlor financiar C. Vasiliu, ce jertfește timp și bani pentru a ajunge numai într-o lună să dea răspunsurile la liturghie la biserica din Voinești, cu corul mixt al Astrei, organizat pe patru voci.

„Casa culturală” de sub conducerea pr. Er. Ticușan deși prin constituire, societate aparte, în realitate e însă una cu Astra, membrii și conducătorii fiind comuni ambelor instituții.

În ultimii ani, dr. V. Stroescu face să ia ființă un cămin cultural, care este însă departe de a corespunde năzuințelor instituțiilor similare ce le-au creat fundațiile culturale regale pe cuprinsul țării.

Pentru populația maghiară a comunei, a luat ființă în 1889 o „societate de lectură” care în timpul războiului (1914-1918) își vinde biblioteca, care e cumpărată de parohia reformată. De asemenea există o societate corală premiată în 1925 la Sighișoara (o cupă de aur). În prezent activează mai intens societatea de muzică instrumentală, iar pentru îndrumări practice și de gospodărie, o societate a agricultorilor.

Relevăm și muzeul ce a luat ființă în 1933 pe lângă școala primară din Voinești. Având încă dela început obiecte de valoare în diferite secții: industria casnică, industria mare a țării,  îmbrăcăminte și  obiecte vechi, geologie, numismatică, produse agricole ale regiunii, prevedem o îmbogățire și organizare care să impună în regiune.

Ca încheiere, amintim că roadele culturale se pot vedea în Covasna, atunci când toate societățile culturale se vor contopi în una singură și când toate sufletele românești de aici vor forma unul singur, pe care să nu-l poată zdruncina nimic în drumul către idealurile și țelurile la cari năzuim.”

Înv. Nicolae Vleja