Din „Monografia comunei Covasna” întocmită de înv. Nicolae Vleja: biserica ortodoxă

 

    Am vorbit AICI despre MONOGRAFIA COMUNEI COVASNA, realizată, în perioada interbelică, de învățătorul Nicolae Vleja, aflată în manuscris.

    Astăzi, câteva informații despre biserica ortodoxă cu hramul „Sf. Nicolae”, rânduri semnate de înv. Nicolae Vleja, din același manuscris transcrise. 

    Cele mai vechi registre în arhiva bisericii datează din 1793, în care timp era preot Ioan Grid. Nu se poate arăta cu documente dacă înainte de acesta, a mai fost alt preot. Exista o bisericuță din lemn clădită probabil pe la 1777; în tot cazul după 1760. Se găsește iscălit în registre în câteva locuri la 1793 preotul namesnic (ajutor de protopop) I. Aldulea, iar la 1812 întâlnim în registrul morţilor cazul de moarte „Ileana, presvitera, de 60 ani”. Această prezbiteră  nu e soţia preotului Grid, căci aceasta se numea Ana, născută Manea. Această prezbiteră a fost deci soţia unui alt preot, probabil I. Aldulea, care a servit înainte de I. Grid. Tot în registrul morţilor se află la 1809 înregistrat cazul de moarte: „Ereul Ioan bătrânul de 74 ani”- probabil acesta este Ioan Aldulea despre care s-a amintit. Înainte de a fi Covasna parohie, trebuințele sufletești ale credincioșilor de aici, le-au îndeplinit preoții din comunele mai apropiate, unde erau mai mulți preoți. Așa în Cernatul de jos erau  doi  preoți, în Sf. Gheorghe trei, în Zagon și Boroșneul Mic, câte unul. Când Covasna devine parohie, de dânsa aparțineau și filiile Zăbala și Pava.

Sub păstorirea lui Grid, s-a cumpărat terenul și s-a clădit biserica de piatră, între anii 1794 – 1800. Din documente se vede că preotul I. Grid a fost suspendat pe cinci ani, între 1823-28, fiind învinuit că și-ar fi însușit unele realități bisericești. Suspendarea a ținut timpul în care parohia – care intentase proces – aștepta clarificarea situației, pe cale de judecată. La 1828 revine în funcțiune. Aceasta se vede din cuprinsul procesului-verbal din 12 Februarie 1829 luat cu ocazia „vizitațiunii canonice” a protopopului Trei Scaunelor, Ioan Popovici. Extragem din amintitul proces-verbal: „Cu prilejul canoniceștii vizitații s-a tras și socoteala despre venitul și cheltuiala sfintei biserici dela introducăluirea păr. Ioan Grid de nou în funcție, adecă dela 10/22 April 1828 până aici”. Se vede deci că în decursul cercetărilor, s-a dovedit nevinovăția părintelui Grid, căci prin decretul guvernului Nr. 1226 -  1828 din 18 Febr. , și prin porunca episcopală nr. 145 din 18 Martie 1828, se ordonă ca preotul I. Grid să fie pus în funcție iar „curatorii cu alții mai harnici să se schimbe”. În timpul celor cinci ani de suspendare, trebuințele sufletești ale credincioșilor au fost îndeplinite de Dimitrie Dogar, capelan în Teliu, N. Popovici, paroh în Zagon si Gh. Popovici din Boroșneul Mic, iar în luna Noiembrie 1824 vine ca administrator (preot interimar cum se iscălește) un oarecare Simion Popovici – acesta administrează până la revenirea lui I. Grid, care continuă a funcționa până la 1839, când moare în etate de 80 ani.

Încă cu un an înainte de moartea sa, a fost sfințit ca preot fiul său Ioan Grid, zis și Grideanu, care era pe atunci învățător. Soția acestuia era Ana I. Cosneanu, căsătoria având loc în anul 1814. Acest preot a funcționat până la 1861 când, cu ordinul Consistoriului din Sibiu Nr. 1049-1861 din 9 Ian. este suspendat din cauza patimii beției precum și a dezordinei în biserică și în arhiva parohială. Despre toate acestea se convinsese personal însuși episcopul de atunci, Andrei Șaguna, care în vara anului 1861 fusese la băi în localitate. O seamă de partizani au cerut „să le dea preot pe Alexe Grideanu, fiul „părintelui” suspendat”, pe atunci cântăreț de biserică și învățător. Din cauza aceleiași patimi care stăpânea și pe tatăl său, a fost suspendat și acesta din funcțiunea ce ocupa. După suspendare, a trecut în Moldova, iar tatăl său a trăit în mare mizerie până în 1870, când moare în vârstă de 91 ani.

În 1862 a fost numit ca administrator parohial, D. Popovici din Cernatul de Jos, pe care însă poporul nu a voit să-l primească. A fost numit deci Nicolae Popovici din Bod, zis și  „Popa Lungu” din cauza staturii sale înalte. Acesta a păstorit până la 14 Oct. 1864, când a venit preotul Nicolae Comșa. Nicolae Popovici, din cauza unor neînțelegeri familiale, a trecut singur în vechiul Regat, ca administrator la o moșie.

Preotul N. Comșa și-avea locul de naștere în Zărneşti. Anul nașterii: 1831. Era văr cu fostul  mitropolit Ioan Mețianu, iar soția sa Reveica era din Feldioara .

Cu preotul N. Comşa, viaţa bisericească din Covasna a intrat într-o nouă fază de progres. Om cumpătat, harnic, iubit de popor, a lăsat în urma sa o biserică și o școală, aceste două instituții românești fiind de ani înainte așezate pe o temelie solidă. A murit la 2 Aprilie 1889 în vârstă de 68 ani.

După moartea lui N. Comșa, a rămas preot paroh, ginerele său Gheorghe Furtună, care funcționa atunci ca învățător și preot capelan. Gheorghe Furtună e născut în Covasna, în 1855. A terminat patru clase de liceu, teologia şi pedagogia. Dela 1876 până la 1899 a fost învățător și dela 1891 și capelan. Soţia sa Elena e fiica preotului N. Comșa. Preotul Gh. Furtună împreună cu învățătorii de atunci, au avut a purta o luptă dârză pentru a putea susține școala română confesională în timpul erei „apponyi-ene”.

La 28 Martie 1920 a fost ales, iar la 8 Iunie 1921 introdus capelan pe lângă pr. Gh. Furtună, Eremie Ticușan, pe atunci preot în Boroșneul Mic. Născut la 1881 în Întorsura Buzăului, termină liceul din Brașov „Andrei Șaguna”, după care în 1901 se înscrie la teologie și pedagogie ca particular. În 1904 și-a luat diploma de preot și în 1906 diploma de capacitate pentru învățător. S-a preoțit în 1910. În tot timpul, cu excepțiunea a trei ani, a fost și învățător și pe baza funcționarii, a fost reintegrat în învățământ cu gradul I la școala din Covasna.

În cimitirul bisericii ortodoxe se află un monument ridicat la mormântul unui anumit baron, Georgios Sekelarius. Inscripția indică anul ridicării monumentului (1823) precum și că e născut din Adrianopole. 

Merită a fi relevată și o troiță de stejar din curtea bisericii ortodoxe, pe care se pot citi următoarele: „Această sfântă cruce s-a ridicat în numele sfintei troițe de dumnealor Achim Manole Ghențu și de dumnealor titori I. Cosnean, Manea Vlad Ciangă, Ioan cel tânăr Cosnean, Mihai Furtună, Bucur Voicu Muntean, ca să fie în vecinica pomenire. În zilele înălțatului împărat Franciscus al doilea, anul 1800”.

*despre această troiță puteți citi și AICI, informații preluate din „Revista istorică: dări de seamă, documente şi notiţe”, nr 7-9, iulie-septembrie 1927

**alte pagini din MONOGRAFIA COMUNEI COVASNA, realizată, în perioada interbelică, de învățătorul Nicolae Vleja, aflată în manuscris, puteți găsi AICI (instituții economice),  AICI (viața culturală interbelică), AICI (personalități) sau AICI (nunta în Voineștii Covasnei)